Urmasii lu' Vlad Tepes

Eu cred ca Vlad Tepes asta, sau Contele Dracu' sau whatever, inca isi mai baga coada prin treburile diversilor romanasi, muritori de rand, cei mai stresati si stresanti oameni de pe pamant. Sa vedeti ce de tepe in ultimul timp.

Sa incepem cu tepele primite de gazda domniilor voastre. Ok, de departe cea mai naspa, cea pe care mi-a dat-o omul cel mai asteptat de pe pamantul asta. Nu, nu prietenul, sotul, amantul. Nuuu. Zugravul. Saracu', nu a fost vina lui, omu' trecand chiar printr-o situatie destul de nasoala, numa' ca rezultatul e acelasi pentru mine. Gauri si miros de canalizare. A fost cea mai proasta veste care mi-a fost data in ultimele sase luni. Ca nu poate sa ajunga. Tzeapa. Mai stam asa, frumos mirositoare, inca o saptamana. Iiiieeeeiiii. Ce bine. Nu stiu daca este doar parerea mea, dar oameniia astia, mesteri sau meseriasi sau cum s-or mai chema ei, sunt din ce in ce mai putini. Sunt chiar mai pretiosi decat managerii. Manageri gasesti pe toate drumurile. Din 3 oameni de pe strada, 4 sunt manageri. Dar daca vrei un instalator sau un faiantar sau un zugrav, trebuie sa cauti in gaura de sarpe, sa te programezi cu cinci luni inainte si sa te rogi sa nu i se intample omului nimic, ca sa nu te trezescti ca mai ai de supravietuit in aceeasi atmosfera de santier inca hat zile, saptamani, luni sau chiar ani. Ok, ok, exagerez. Sau nu. Mama inca mai asteapta un corp de mobila, comandat acum vreo doi ani.

Stiti deja, ca am mai spus de ceva ori pe aici, despre o minunata nunta ce urmeaza a avea loc. Ok, petrecere mai cu staif, haine mai cu staif. Ma duc, la recomandarea diverselor cunoscatoare in ale carpelor si la recomandarea diverselor site-uri pline de specialisti specializati, la pomu' laudat. Drumul pana la aceasta Mecca a cumparaturilor s-a dovedit a fi spinos (pentru a ramane in acelasi domeniu al chestiilor ascutite). Am trecut prin frig, prin ploaie si ninsori. Am invins lipsa mijloacelor de transport din acea zona, permanent aflata sub sapaturi. Am ajuns la locul faptei. Liniste si pace. Din toate punctele de vedere. Nimic din tot ce imi imaginasem. Nimic din ce vazusem pe site-urile lu' peste prajit. Dupa ore de bantuit, dupa ore de mers pe jos, dupa atatea si atatea chinuri, tzeapa. Veni bou si plecai nevasta-sa.

Si ca sa nu fiu singura tepuita, mai am o prietena care a resimtit teapa mult mai adanc. Dupa cautari si cautari si incercari de a-si organiza singura petrecerea aia de vorbeam mai sus, se decide sa mearga la o agentie, la profesionisti, ca sa isi ia greutatea de pe umeri si sa ii lase pe cei care sunt pregatiti pentru asta sa se desfasoare. Proasta mutare. S-a intors plina de draci, dupa ce in prealabil a asteptat cinci ore, desi intalnirea fusese fixata cu n zile inainte. Si a cam mirosit ea ca si oferta facuta de profesionistii pamantului era umflata. Tzeapa.

La munca. La interviul pentru angajare, pentru a te prosti, ti se promit cate in luna si in stele. O sa muncesti putin, de fapt o sa te plictisesti groaznic, o sa ai parte de tot sprijinul colectivului, inclusiv al sefilor, noi punem accent pe ideile angajatilor nostri. Ne place sa investim in oameni, suntem constienti ca oamenii sunt cel mai important asset al unei companii. O sa fii multumita si de salariu. Avem grija sa ne motivam oamenii. Dupa sase luni: colegii te sapa, sefii te sapa, nu ai voie sa ai idei, nu ai voie sa ridici capul (ca s-ar putea sa-l pierzi), muncesti de iti sare basca, nimeni nu isi asuma niciun fel de raspundere, la diversele probleme ti se raspunde las-o ma, ca merge asa. Tzeapa.

In viata. Investim in oameni. Ii iubim, ne atasam de ei, ii ascultam, ii intelegem, ne mulam pe felul de a fi al fiecaruia. Ne daruim. Indiferent ca e vorba de latura profesionala sau personala. Dupa un timp, oamenii devin straini. Pleaca. Cu tot cu sentimentele noastre, cu tot cu investitii, ne cam lasa cu fundu-n balta. Tzeapa.

Cate tzepe! De asta zic, eu cred ca Tepes asta si-a lasat urmasii foarte bine instruiti pentru a se juca frumos cu nervii nostri!