Societate perfecta

De ceva vreme, ma gandesc sa scriu despre ce urmeaza sa scriu. Este un subiect destul de delicat si, ca orice chestie delicata, preferam sa o ascundem, sa bagam capul in nisip decat sa luam taurul de coarne si sa ne asumam raspunderea gandurilor si faptelor noastre.

Mai zilele trecute, Sobi Cseh spunea pe la tembelizor despre proiectele lui cu copiii strazii. Si il admiram si ma gandeam ca omu' asta chiar s-a apucat sa schimbe ceva. Si, intr-adevar, copiii sau tinerii care prizau prin canale si cerseau la colt de strada, merg la sala ca sa devina ca Sobi Cseh. Si invata acolo ce inseamna reguli si disciplina si performanta si sacrificiu si bucurii si realizari. Si ma gandeam de ce nu-l ajuta nimeni. Sau de ce politicienii vietii noastre sunt mai preocupati de tricotat in direct in cursa vietii lor spre uninominalul lui peste prajit. Ok, trecem peste clasa politica, oricum nu aveam cine stie ce asteptari de la ei. Ajungem la cei care ar putea sponsoriza proiectul. Daaa, dar dl Cseh nu face publicitate si fara publicitate nu iese profit. Si daca nu iese profit, oamenii de afaceri nu sunt interesati. De ce oare nimeni nu se gandeste la viitor? Traim clipa si gata. Maine ce-o fi o fi. Cred ca am observat cu totii ca in tara asta nimeni nu face nimic doar asa pentru a face un bine. Daca nu sunt camere, daca nu ne vede tot poporu', daca nu e vreun paparazzo care sa dea a doua zi in ziar, nimeni nu e interesat. Iar daca se gaseste vreun inconstient care sa demareze un proiect fara a bate tobele, fara surle si trambite, ramane singur sa il sustina. Pe sistemul "tu o faci, tu o tragi".

Ok, Sobi Cseh face ceva. Ce face societatea pentru cei care nu sunt conform standardelor impuse de majoritate? Ii integreaza sau ii arunca la gunoi? Va spuneam ieri despre Paulica, fata mosului Sarbu, care l-ar fi impuscat pe Ceausescu iar si iar din cauza calvarului acelor copii aruncati in lagar. Da, e adevarat, au fost zeci de documentare pe aceeasi tema. Da, idiotu' strangea toti copiii care nu corespundeau si ii izola cu gandul de a scapa societatea de asemenea puncte vulnerabile, calcaie ale lui Ahile. Oricum, in mintea lui diabolica, isi crea materie prima pe banda rulanta. Stiti multi despre ce vorbesc, doar suntem destui decretei. Ok, tampitu' era tampit. De aia l-au si impuscat. Dar vin eu acum si intreb: ce face societatea din ziua de azi, care acum are libertatea si puterea de a face ceva (atunci era pretextul asta: domne', noi nu putem face ceva, nu avem cuvant, nu putem sa ne miscam, ca daca am puuutea....) ca sa nu faca pe nimeni sa se simta in plus?

Nimic. Avem exemple la tot pasul. Stiti cum se uita oamenii pe strada, in metrou, in masini atunci cand vad pe cineva in carucior? Intereseaza oare pe cineva ca persoana respectiva e un om normal, doar ca se deplaseaza mai greu? Nu, singura noastra problema e ca ne incurca pe noi, ne tine din fuga noastra de zi cu zi, si gii, chiar trebuia sa iasa din casa asa dimineata? Intereseaza oare pe cineva ca persoana aia are sentimente si probleme si bucurii ca oricare dintre noi? Nu prea. Daca nu se deplaseaza asa cum o face majoritatea....e cam naspa. Sa stea pe bara, sa nu incurce. Intereseaza oare pe cineva ca sunt anumite zone in Bucuresti (sunt sigura ca si in alte parti ale tarii) in care locuiesc nevazatori? Nu-i ciudat cum societatea ii impinge sa se grupeze in anumite zone (parca ar fi triburi), pentru a putea supravietui?

Chestia asta cu marginalizarea merge mai departe. Sunt marginalizati cei care depasesc un anumit numar de kilograme, sunt marginalizai cei care nu au o anumita inaltime. Criterii stabilite. De cine? Cu ce scop? Oare n-ar fi plictisitor sa avem o societate formata din oameni la fel, fara pic de culoare? Imaginati-va ca femeile ar fi toate inalte, subtirele, blonde, cu ochii verzi. Iar barbatii ar fi toti bruneti, lucrati din cap pana in picioare, cu ochii negri? Toti copiii ar fi corciturile acestor doua tipuri de persoane. In cele din urma, am fi toti la fel. Mie, spre exemplu, nu-mi place sa am doua bluze la fel, indiferent cat de frumoase ar fi sau cat de bine mi-ar veni. Nu avem nicio problema cu culoarea parului sau a ochilor, in schimb avem probleme cu culoarea pielii. Nu avem probleme cu kilogramele de machiaj in plus, in schimb avem probleme cu kilogramele in plus. Si exemplele pot continua.

Stiu ca am exagerat un pic. Sunt lucruri pe care fiecare dintre noi le poate indrepta pentru a se potrivi standardelor societatii. Dar pana la urma de ce le-am face? De ce am intra in turma? Si mai e si cazul celor care nu pot indrepta nimic. Ce facem cu ei? Ii aruncam la gunoi? Ii calcam pe capete in cursa noastra? Sau ii inchidem intr-un azil? Abia astept sa ne maturizam si noi, ca societate. Sa ajungem si noi sa traim fara a judeca, sa ne bucuram impreuna cu cel de langa noi, fara a ne pasa ca e prea gras, prea slab, prea scund sau prea inalt. Si astept sa vad la pupitrul stirilor si fete destepte, nu numai frumoase!