Viata noastra. A fiecaruia dintre noi. E desenata. Sunt putini cei care depasesc conturul si mai dau astfel putina culoare. Mai intervine o stersatura, o linie mai ingrosata pe ici pe colo. Insa in mare, treaba e stiuta. Prestabilita. Te nasti; mergi la gradi; la scoala; la liceu; te certi cu ai tai ca devii adolescent neinteles, in cel mai bun caz devii rocker, in cel mai rau caz devii dependent de droguri; ajungi la facultate; te angajezi ca sa castigi o paine; faci sex cu cat mai multe persoane de parca ai incerca sa dobori vreun record; iti cauti jumatatea, pe care s-ar putea sa ai impresia ca ai gasit-o si sa-ti dai seama dupa ceva timp ca te-ai inselat; vine vremea sa te asezi la casa ta; faci o nunta ca in povesti, doar doar o sa strangi bani de-o masina; te gandesti, mai apoi, la mostenitori ca deja ai o varsta; din adolescent rebel devii parinte de adolescent rebel; din neinteles devii neintelegator; din mire sau mireasa ajungi socru sau soacra; din tata sau mama ajungi bunicul sau bunica; din vesnic tanar ajungi sa treci in vesnicie.
In fine, sa nu ne intristam. Daca tot abia trecuram de ziua mamicii, ma gandesc sa vorbim astazi despre copii. Si, mai ales, despre facerea lor. Dupa ce te luminezi tu cum stau treburile cu jumatatea, dupa ce strangi bani de masina ca iti dai seama ca, in urma parangheliei cu nunta, ai ramas lefter, dupa ce fraieresti vreun unchi sau vreo matusa Tamara sa iti lase tie casa drept mostenire si rasplata ca ai fost asa un nepot iubaret (desi nu te-au mai vazut de cand aveai cinci ani si mergeai la gradi), dupa ce faci un calcul si ajungi la concluzia ca ai bani de Pampers, dupa ce verifici de doua ori sa vezi cand ies ai tai la pensie ca sa fii sigur ca dupa doi ani are cine sa iti preia sarcinile referitoare la cresterea plodului. Dupa toate cele enumerate mai sus, te pui pe facut copii.
Incerci prin metoda cea mai placuta. Si incerci. Ramai decat cu placerea incercarii. Ca nu se prinde nimic. Pfuai, tocmai acum, cand toate erau la locul lor. Te gandesti: nu s-au asezat planetele. Mai incerci. Urania anunta ca gata, s-au aliniat planetele. Degeaba. Incepi sa te gandesti. Oi fi bolnav. Hai la doctor. La analize. Bagi mana adanc in buzunar, renunti la carucior si patut. O sa le folosesti pe alea in care ai crescut tu. Important e sa vezi de ce nu se agata samanta. Nervi, timp pierdut, spagi la doctori. In fine, dupa n luni aflati ca sunteti sanatosi tun. Amandoi. Doar ca sunteti prea stresati.
Bine. Lasati stresul la o parte. Se intampla minunea. Toata lumea fericita. Tot neamul vesel. Plin de bune intentii. Iar analize. Iar bani si spagi. Afli ca ai rh-ul intr-un fel. Si ca nu prea se potriveste grupa ta de sange cu grupa lui, a partenerului. Pai bine si acuma ne spuneti? Si cum adica, dupa ce ca la cautarea jumatatii ai in vedere diverse criterii (gen sa scrie si sa vorbeasca cel putin corect romaneste), sa mai ai grija sa il intrebi si de grupa de sange? Adica nu-i suficient ca e ok ca si jumatate, trebuie sa ma gandesc daca e ok si ca tata? Iti asumi riscul. Tii un post, apelezi la Autoritate Suprema. Dupa noua luni uiti de toate. Conteaza doar rezultatul.
Ce faci insa daca pleci in Bahamas sa te relaxezi si sa uiti de stres, mananci numai fructe si legume, renunti la toate viciile, apelezi si la Autoritatea Suprema, tii posturi care mai de care mai negre. Si cu toate astea nu iese. Ceasul biologic ticaie, dorinta ta creste vazand cu ochii, neamurile te preseaza sa faci un prichindel cu ochii tai si gura lui? Pai apelezi la celelalte metode. Sa vedem. Asa, dupa ce te zbati ca pestele pe uscat fara rezultat, ai doua posibilitati. Ori lasi bratele jos si te dai batut, ori mergi mai departe. Mai departe inseamna sa treci printr-o serie de multe alte zeci de analize. Care te costa. Acuma, daca tot ai intrat in hora, macar sa joci pana la capat.
Si joci. Un an, doi. Fara pauza. Iti doresti, timpul te preseaza, doctorii iti cer rabdare. Ai tai au mancat deja jumatate de pensie. Parca te si vezi la gradi cu ala mic, invatatoarea intrebandu-l de ce l-a adus bunica. Offf. La serviciu nu mai mergi. Ca nu ai voie sa te stresezi. Si trebuie multa odihna la pat. Ramai somera. Asta e. Bine ca totusi castiga el. Noi sa fim sanatosi. Dupa lungi si grele chinuri, miracolul este infaptuit. Doar nu degeaba ai tinut posturile acelea negre. Ba chiar te-au ajutat sa ai gemeni. Sau tripleti. Acum sa te tii.
Totul e bine cand se termina cu bine. Am vorbit azi despre doua metode de obtinere de mostenitori. Mai am una, careia vreau sa ii dedic mai mult spatiu. Ca mi se pare cea mai grea, si ca procedura, si ca decizie, si ca urmari.
2 comentarii:
Draga mea,
Felicitari pentru postare,daca ai nevoie sa afli resursele investite , count on me, I am on the process.
Jefa
Stiu, sefa, m-am gandit si la dvs atunci cand am scris postarea. Si stiu ca, daca vrei sa faci copii, trebuie sa ai bani seriosi pentru inseminare.
Trimiteți un comentariu