Cine-i lupul cel rau?

Ma revoltam acum ceva vreme referitor la tembe prostiile de pe micul ecran. Si ma gandesc uneori la diferenta intre ceea ce vedeam acum 20 de ani la tv si ce vedem acum. Acum cateva zile, citeam pe blogul unei mamici semnalul ei de alarma referitor la ce vad copiii. Nu cei care sunt lasati sa creasca de voie. Cu cheia de gat. Nu. Aceia care sunt indrumati si verificati de parinti.

A fost pentru prima data cand am putut sa vad prin ochii unui adult ce se transmite prin desenele animate. Puilor de oameni. Viitorilor barbati. Si viitoarelor femei. Celor ce odata ajunsi adulti, vor creiona acel "va urma". "Va urma"-ul societatii. Si de ce nu, al speciei. Si nu prea mi-a placut ideea transmisa. Nu cred ca imi va placea sa fiu batrana intr-o tara in care tinerii vor fi ghidati si incurajati ca, in numele binelui, sa savarseasca tot felul de atrocitati.

Acum, lupul ala din "Capra cu trei iezi" omoara iezii. Ca ei, iezii, nu au ascultat de mamuca-sa si i-au dat drumul in casa. Cam asa e si in Bucuresti. Ar trebui sa te uiti de trei patru ori pe vizor, inainte sa lasi sa intre cineva in casa. Bine, nu stiu cati parinti mai au curajul sa isi lase iezii singuri acasa, pe vremurile acestea. Bun. Revenind la lup. Pe el nu l-a intrebat nimeni ce si cum. Prezumptia de nevinovatie nu a existat. Nu a avut timp sa isi sune avocatul. Sa isi pregateasca apararea. Poate el, lupul, a avut motive intemeiate sa manance iezii. Ca omul acela saracul, care s-a prabusit acu' nu stiu cate zeci de ani prin munti si a mancat din cadavrele colegilor. Omul a fost erou. Ca a supravietuit. Lupul insa...

Se intoarce capra. Vede tragedia. Ca o capra puternica si care se respecta, nu se pune pe bocit. Nuu, e o capra de cariera. Care se hoataraste ca nu are niciun sens sa astepte sa i se faca dreptate cu legea in brate. Nu. Isi face dreptate singura. Se foloseste de farmecele personale de capra sexoasa si il atrage pe bietul lup in capcana. Ghinionul lui. Daca nu gandea cu capul. Poate era primavara si zburdau hormonii. Concluzia pe care o trag copiii: daca esti baietel, vei deveni prada sigura pentru femeile care isi fac dreptate singure; nu conteaza legile, important e sa te razbuni. Si uite asa se explica homosexualitatea. Si bataile din licee. Intre copii. Sau intre copii si profesori, unde profesorii sunt lupii cei rai.

In Alba ca Zapada. Exista vrajitoare si mere otravite. Si coma. Ca aia e coma. Starea ei pana vine printul. Care print n-are nicio treaba cu trezitul ei. Probabil trupsorul ei de Alba ca Zapada a fost suficient de puternic. Si si-a revenit. Bineinteles ca va ramane cu sechele. In Cenusareasa, tot o mama vitrega care chinuie biata fata. Sa va mai intrebati de unde reticenta copiilor fata de consoartele sau consortii parintilor care gasesc de cuvinta sa isi caute fericirea alaturi de alti oameni. Si tot un print care o salveaza. Sa vi se mai para ciudat ca suntem o tara de telenovelisti. Asa invatam de mici sa fim.

Sa nu mai aducem in discutie Spiderman sau alti man-i. Ca uite asa se arunca puradeii pe geamul de la bucatarie. Crezandu-se Superman. Sau asteptandu-l pe personajul citat sa vina sa ii salveze. Cand eram copil imi doream un inel ca al Arabelei. Sa fac fasti fasti si sa fie curatenie luna in camera. Si imi mai doream 101 dalmatieni. Degeaba imi explicau ai mei ca nu avem loc nici macar de unul, daramaimite de 101. Si sechelele continua. Inca il mai astept pe Black Beauty. Mi-l promisese cineva. Care a uitat de promisiuni.

Ma uit si acum la desene animate. La Sandy Bell nu mai pot. Ca e cam ciudatel. Si nici la Candy, Candy. Ma uit la "Winnie the pooh". Ca imi place vocea lui Pitis. Si la Ice Age. Si la Cartea Junglei. Ca ne prezinta lupul in rol pozitiv. Ma gandesc cu groaza ce se va intampla cand voi fi mamica. Si la ce anume se vor uita copiii mei. Si ca vor deveni fie batausi, fie homosexuali. Slava Domnului ca mai e pana atunci. Poate voi inventa fel si fel de chestii ca sa ii pot indruma sa vada partea pozitiva din toate filmuletele. Pana atunci, ma ofer sa fiu avocatul lupului.