Alo, alo, copii si frati

Da, da, era aho. Si ce daca? Lasati asa cu alo, ca sa ne trezim. Trecura sarbatorile alea de ne fac sa stam acasa la caldurica, cu nasul in laptopuri sau calculatoare sau altele. A se observa ca nu m-am referit la sarbatorile de iarna. Prefer sa mai aud inca asta cu sarbatorile de iarna. Chit ca mai sunt valabile numai pentru rusi. Si pentru Ioana, Ion, Ionel, Ionica. Si pentru taica popa care a inceput sa umble cu busuiocu-n cartier.

Ne-am intors la munca. Adica, vorba vine. Ca unii dintre noi am stat pe baricade pana-n ultimul moment. Saracii de noi. Intinde-ti-mi un servetel sa sterg lacrima din coltul ochiului. Cred ca m-a tras curentul. Asadar, am inceput 2010. Offf, greu pana ne obisnuim sa scriem 2010. Tot avem tendinta sa scriem 09 in loc de 10. Pana sa ne acomodam vine 2011. Tot e bine ca nu vine inca 2012. Bine. Ne intorseram in formatie completa. Mai sunt unii (vreo doi trei si aia sefi) rataciti prin namoale. Cata invidie! Toti suntem bine sanatosi, multumim de intrebare. Nu apucaram sa ne laudam care pe unde si cu cine a petrecut noaptea dintre ani (am zis ca sunt omul cliseelor). Insa se vede cu ochiul liber. Unii sunt grasi si frumosi, altii sunt frumosi, altii sunt. Si toti suntem veseli. Daaa, veseli nevoie mare. 2010 ne lovi direct in moalele capului.

In metrou dimineata erau locuri libere. Pai daca sefii de mai sus inca se dau cu placa pe noroi...cred si eu (sau ei n-or veni cu metroul...). In cladirea gri (sa numim astfel locul in care imi pun jugul in fiecare dimineata lucratoare) lumea nu prea vorbeste. Nu s-o fi trezit? Hmmm... Doar portarul era fresh dimineata si imi ura de mama focului. Am vrut initial sa-l platesc. Poate tace. Si ma mai lasa sa dorm asa, urcand treptele. N-a fost chip. Mi-a urat pana am ajuns la etajul trei, am deschis calculatorul, am luat un pahar cu apa, am dat drumul la radio, am bagat castile. Cand a vazut treaba cu castile, a lasat-o balta. Antisociala, asa m-a gasit anul asta.

Dimineata, Dedu simti nevoia sa ne aminteasca subtil, tipand in gura mare (and again, poate era doar volumul tembelizorului prea tare), ca anul asta nu stam decat 4 din cele 11 zile libere acasa. Ca restul pica in weekend. Asadar, atentie la planificarea concediului de odihna. WTF? Asta e mod de a incuraja clasa muncitoare sa-si miste dosurile la munca, sa ajute economia tarii sa atinga cifre nebanuite, sa alunge reaua si urata criza? Ce dezamagire... Pe urma se mai minuneaza de sinuciderile masive.

Alooooo, alooo, copii si frati, stati putin si nu ma alungati. Sa va urez. Am vrut sa-mi colind colegii. Sa mai fac si eu bani de utilitati. M-am gandit mai bine. I-am mai colindat si inainte de Craciun. Acusi, pe bune, cate luni sa-mi plateasca si ei intretinerea? Mai bine astept sefii. Sa-mi dea covrigi si mere. Aaa, si nuci. Ca asa mi s-a intamplat prima data. Am primit malai de la amarasteni. Domnule, ce inseamna solidaritatea....cum ne unim noi, saracii, iar restul participa de pe margine. Sa-mi fie rusine, ingrato ce sunt. La colindat se dau din mosi stramosi mere. Materialisto care sunt eu materialista...

Ce sa ne aduca anul nou? Pai sa ne aduca tot ce amaratul ala de 2009 n-a avut timp sau chef sa ne aduca. Sanatate tuturor (unora mai multa). S-a transformat si asta cu santatea intr-un lucru normal. Abia cand ajungi pe mana doctorilor sau prin spitale cu oamenii dragi iti dai seama cat e de important sa fii sanatos. Dar sa facem cateva urari cu dedicatie, fara numar, fara numar de la Andreea din Salajean! Sa nu aruncati cu miile de euroi, ca n-am ce face cu ei! Mai bine urati-mi inapoi din alea dulci, nu de dulce!

Doamnei babe de la parter sa ii aduca mai mult bun simt si sa-i raspunda colocatarei la salut (ca nesimtita de mine de mult nu o mai saluta, mai ales cand o vede ca se ascunde dupa perdea). Domnului administrator sa-i aduca p-aia de la primarie si sa ne bage in... reabilitare ca sa isi mai traga si dumnealui ceva comisioane. Domnului instalator sa ii aduca minte la cap si leac pentru cleptomanie ca sa nu mai fure toate suruburile si surubelele care raman dupa ce finalizeaza o lucrare. Terminai cu prietenii de la bloc. Mai departe...

Lui il cappo sa ii aduca liniste si intelepciune ca sa realizeze si el cat e de important sa iti traiesti viata si sa nu te mai gandesti la drobul de sare. Dirigai sa ii aduca curajul de a scoate pietricica pe care o mai are. Colocatarei sa ii aduca... ce sa ii mai aduca, frate, ca aceasta le are cam pe toate? Stai ca bagam din astea deep si hard: rabdare si maturitate (iar mananc ciorba rece si dorm pe presul din fata blocului). Matusii cititoare de blogorica si facatoare de prajituri sa ii aduca stabilitate, liniste si convingerea ca fiecare om are un drum trasat in viata si cateodata e bine sa te mai lasi dus si de val.

Tuturor berbecilor sa li se implineasca chestiile pozitive spuse de Urania. Cele nasoale cred ca au fost citite de la alta zodie. Aia a 13-a despre care ne povestea Neti acum ceva vreme. Adica, mai bine, tuturor sa li se implineasca tot ceea ce zic de bine cititorii in stele sau site-urile specializate sau Iliuta. Celor singuri sa nu mai fie singuri. Celor cuplati sa ramana cuplati. Oricum si cei singuri sunt cuplati. La realitate. Nu tv. Cea de zi cu zi. Celor pesimisti sa le aduca surprize placute. Celor optimisti (mai sunt trei: unu la serviciu, unu la bloc si unu la presedintie) sa le aduca putina cumpatare in a zice hop pana n-au sarit parleazul. Celor gravizi copii sanatosi si veseli. Pe cei negravizi sa-i gradiveasca cu doi bebestrumfi in acelasi timp. Celor fricosi sa le aduca curaj cel putin ca sa faca bungee jumping. Celor inconstienti sa le deschida ochii. Si tot asa. Iar celor multi sau, mai bine zis, tuturor, sa ne aduca echilibru in toate.

Hai gata, ca mai si muncim. Aaaa, uitasem tocmai al mai important personaj (nu, nu eram altruista si generoasa, eram doar uituca). Mie sa nu-mi aduca nimic. Ca imi iau singura. Doamne ajuta!