Londra. Sau orasul in care coafura rezista

Stie deja toata lumea ca septembrie si octombrie sunt lunile in care eu fac si refac testamentul, imi fac rugaciunile, achit datoriile, scriu multumiri tuturor si ma urc in low costul care inca mai rezista. Probabil stie ca mai am eu cateva locuri de vazut.

Anul 2010 nu este o exceptie. Mult asteptatul septembrie imi aduse o noua pauza de Romania si romani. Si ma arunca in tara unde se merge invers. Unde tusitul unui sobolanel cu coada e aproape problema nationala. Unde parcurile au locuri special amenajate pentru echitatie. Mai exact. In orasul in care barbatii stiu sa poarte un costum. In care mii de suflete uita de civilizatie si se urca pe garduri, se inghesuie si se imping sa vada cativa caciulosi cum urmeaza un ritual un pic plictisitor pe un "Fluturas, nu mai ai aripioare" cantat de alti caciulosi. In capitala in care coafura rezista. Si in care coboram din avion direct pe pista. Asadar, doamnelor, domnilor, dragi tovarasi, pretini, bre oameni buni ca tot se poarta, ..... sa bata caciulosii tobele..... Londra.

Desi destul de reticenta in a arunca banii pe un oras despre care auzisem multicele si nu neaparat de bine, am pornit sa-l descopar. Primul pas pe taram londonez, primul mit daramat. Sau...aproape daramat. De obicei, cine viziteaza Anglia vinde inainte un plaman, un rinichi, face un credit pe care il plateste inapoi inzecit, da vreo lovitura pe la ceva casa de schimb valutar sau savarseste alte astfel de fapte nu tocmai bune de spus lu' taica popa. Sincer, nu e cazul sa exageram. Londra nu te usuca de lire. Singura diferenta intre Londra si Roma spre exemplu provine din paritatea euro-lira. Sau asa mi s-a parut mie.

Ce mai e bine de stiut inca din prima clipa in care coafura iti este supusa testului londonez? Inainte de a te ridica de pe scaunul din avion, e bine sa incepi sa te uiti "both ways". Daca ar fi fost posibil, sunt sigura ca avioanele ar fi avut usile pe dreapta. Sau poate British Zburatorul are? Whatever... Spunea una dintre cocalatoare ca aceasta excursie a fost cea mai intima intalnire pe care a avut-o cu persoana cu coasa. Nu, dl Boloboc nu era cu noi. Sa revenim. Cand iti e lumea mai draga realizezi ca nu te-ai asigurat inainte de a traversa. WTF? Am procedat exact cum ma invata mama cand eram tanc si mergeam cu cheia de gat la scoala: inainte de a te avanta pe trecerea de pietoni, te uiti in stanga, apoi in dreapta si pe urma traversezi. Jur ca asa am facut. Wrong. Ordinea este dreapta, stanga. Multa lume canta probabil acum la harpa pe meleaguri mai linistite. Asa se explica faptul ca la fiecare trecere de pietoni sta scris pe "partea carosabila" unde ar trebui sa te uiti. Sau poate doar s-au plictisit ca soferilor lor sa le fie suspendate permisele din cauza "stangacilor" de turisti.

Na bun. Sa presupunem ca treci cu bine de testul "look right, look left, look both ways". Normal ca nu vei apuca sa treci pe primul verde. Pentru ca pe primul omulet verde esti prea preocupat sa citesti asfaltul si sa te concentrezi in a afla care e dreapta. Ceva de genul "gizas, look right....dreapta, dreapta, dreapta e aia cu care scriu". Nu te va deranja prea tare faptul ca esti tot pe trotuar. Pentru ca poti admira cladirile. Sau masinile care arata intr-un mare fel. Sau double-decker-ul. Sau pub-urile specific londoneze, in fata carora aceiasi domni care stiu sa poarte costumul stiu sa savureze o bere sau un ceva numit pimm's (un fel de tuica de pruna la noi, insa baubila).

Cum sunt oamenii? Pai poate ar trebui sa va povestesc urmatoarea intamplare: inca naucite de stanga dreapta, vaaaai cate flori si alte asemenea exclamatii, nu reuseam sa ne orientam si ne tot uitam stramb la o harta. Si ea la noi. Se apropie un domn si ne intreaba daca poate sa ne ajute. Acu-i acu. Patru fete. Traite si muncite in Bucuresti. Prima: aoleo, portofelul; a doua: chiar asa disperata par? a treia: si aici cersetori? ultima: am blocat circulatia? Domnul ne priveste gales si ne intreaba cum poate sa ne ajute ca ne vede usor dezorientate. Pe cuvantu' tau? Si pe urma ce? Ne duci la cafea? Sau sarim peste cafea? Sau ce? Nimic. Doar vreau sa va ajut. Cauta-te, omule, sigur esti bolnav.

Cum e mancarea? Micul dejun e sanatos. Daca te rezumi la painea prajita si la dulceata. Ca in rest, fasole, oua, sunca si alte asemenea produse dietetice. Pranzul...fish and chips. Bine ca au parcurile alea in care pot face tot ce ii taie capul pentru a detona asemenea bombe calorice. Inghetata....inghetata. Berea....buna si blonda. Barmanii serviabili. Prea serviabili.

Vreti sa vizitati si pe dinauntru. 20 de lire. Cam atat costa orice. Ca e London Eye, ca e Tower of London, ca e acvariul. Nu are importanta. Daca din roata nu pot sa va povestesc prea multe pentru ca am o problema cu inaltimea si nu prea m-am miscat de pe bancuta, in Turnul Londrei am inteles de ce la ei se poate si la noi nu prea. Pentru ca ei stiu sa imbrace istoria in haine de epoca si sa o povesteasca astfel incat sa o inteleaga si o ignoranta ca mine. Pentru ca stiu sa transforme intr-o poveste interactiva pana si prezentarea unor instrumente de tortura. Si pentru ca i-a dus mintea sa expuna bijuteriile reginei pentru toti gura casca dornici de clatit privirea cu pietroaie si pietricele care mai de care mai pretioase. Oricum, pregatiti-va sa stati la cozi.

Vreti ceva inedit. Intrati si ascultati o slujba in Westminster Abbey. Corul si orga te indeamna la visare. Sau simplul fapt sa stii ca mergi pe drumul spre altar pe care a mers Lady Di e suficient pentru a merita jumatate de ora din timpul calatorului in cautare de agitatie. Ar mai fi ceva inedit. Incercati un pranz cu conserve carate din Romania de teama preturilor way over the budget. Si o sa ziceti: asa si, unde e ineditul? Pai asezati-va pe malul Tamisei, in piata Parlamentului printre veverite si studenti studinciosi, chiar langa Big Ben, in fata catedralei mai sus amintite. Si mai vorbim atunci.

Mergeti in cuplu si vreti sa fiti mandri de fetele voastre? Sau voi, fetelor, aveti impresia ca sunteti shopping addicted? Duceti-va la Primark. Ca sa vedeti ce inseamna shopping. Si reduceri. Sau un raport calitate-pret ok. Si tot legat de cumparaturi, cat de departe suntem noi de a ajunge in punctul in care sa ne scanam si sa ne achitam singuri cumparaturile, fara a fi tentati de a strecura ceva in geanta inainte de a-l achita?

Ar mai fi ceva: transportul te indoaie. La portofel. Indiferent ca vorbim de metrou, autobuz sau taxi. Asa ca... mersul pe jos face piciorul frumos. Sa nu mancati diverse fructicele care trebuiesc aruncate la vreun cos de gunoi. Cosurile de gunoi sunt mai bine ascunse decat chiar bijuteriile reginei. Cu toate astea, Londra e un oras curat. Aglomerat, dar curat.

Nu va pierdeti vremea cu Schimbarea Garzii. Sau mai bine, pierdeti-vi-o! Ca sa nu fim singurele fraiere. Si ca sa vedeti totul in displayul aparatelor de filmat ale celor din fata voastra, care sigur au a family defiland. Aaa, si ca sa ascultati What a wonderful world. In interpretarea oamenilor in uniforma. Noi inca nu am inteles daca muzica e aleasa de Regina care s-o fi saturat si ea de atata fanfara militara si e deschisa la nou sau daca in ziua in care am fost noi soarele ii batuse usor in caciuli pe caciulosi. Sau poate suntem doar noi ignorante.

Despre vreme. Noi nu am vazut decat doi, repet DOI, stropi de ploaie in dimineata cand am ajuns. In rest am avut parte de vreme ok. Oricum, umbrela la ei e cum e telefonul mobil la noi. Are un loc propriu in fiecare geanta. Despre vremuri. Nu mi s-au parut nici stresati de criza, nici preocupati de maine. Traiesc momentul. Cand am vizitat noi, traiau momentul Papa la Londra. Fara nervi si injuraturi ca traficul era blocat.

Bilant: 570 de lire pentru doua persoane, cinci zile cu tot cu cazare si cu un parfum achizitionat din duty free; 6 magnetei pentru prieteni; bomboane si ciocolatele pentru colegi; n-am reusit sa iesim din Londra, am mai fi avut nevoie de 2 zile; 1300 de fotografii din toate unghiurile.