Lisabona: final de calatorie

Desi ultimele doua zile fusesera initial dedicate altor iesiri din Lisabona, ne-am vazut fortate de ceva imprejurari imprevizibile si de neoprit sa nu mai iesim din Lisabona. Tot raul a fost inspre bine. S-asa nu apucasem sa vedem vestul orasului si mult prea cunoscutul Parque das Nacoes. Asa ca, ne propuseram ca, dupa ce doftoricim cat de cat una din cocalatoare, sa o luam usor la pas spre casa memoriala a lui Fernando Pessoa.

Destul de dificil de gasit sau poate de vina a fost doar oboseala, cladirea in care a trait poetul modernist pentru ceva ani din viata sa este impresionanta prin interiorul sau: pereti ce au servit drept suport miilor de versuri (m-am simtit ca la ai mei acasa, unde pictam peretii si posterele cand invatam in sesiune), biblioteca personala a autorului, colectii de poezii portugheze si nu numai. Si dupa atata cultura si gura cascata, simti nevoia sa bei macar un suc de fructe. Nu trebuie sa iesi din casa. In gradina exista un restaurant cu preturi relativ ok.

La o aruncatura de bat, peste trei urcusuri si doua coborasuri, se gaseste Estrela, zona dintre Campo de Ourique si Lapa. Nu stiu ce m-a impresionat mai mult: sa fi fost Basilica da Estrela sau pavilionul de muzica din Jardim da Estrela? Dupa ce ne-am odihnit picioarele si am luat o gura de aer si liniste, am pornit agale spre fabrica si muzeul de ceramica. Da, normal, le-am ratat. Am descoperit in schimb magazinele de vinuri si ceea ce am asemanat noi cu carmangeriile de la noi, desi avand un aer elegant si lasand impresia mai degraba a unui restaurant traditional.

Ajungand deja la jumatatea zilei si o treime dintre noi intrand in criza "am fost la Lisabona si nu mi-am luat nicio carpa" am luat-o spre Parque das Nacoes, ca sa vedem si partea moderna a orasului. Planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ asa ca in afara de Pavilionul Portugaliei si Torre Vasco da Gama vazute de pe scaunul unui restaurant unde ne-am potolit foamea si Funicularul (un fel de telegondola) nu prea am mai apucat sa vizitam multe. Multe obiective, ca magazineeee.... Daaa, stiu, am ratat Ocenario....dar poate data viitoare...

Ultima jumatate de zi, fiecare dintre noi si-a petrecut-o dupa pofta inimii. Unele au plecat la vesnicul si nemuritorul shopping, altele am plecat spre Alfama, sa mai respiram aer de vechi suficient de mult pentru a ne tine pana la urmatoarea vacanta. Am mai baut un ceai la una din terasele din Praca do Comercio si am luat-o agale spre una dintre multele patiserii pline de bunatati diverse pentru a savura un ultim melcisior cu nuci.

Drumul spre aeroport a fost minunat, autobuzul plimbandu-ne aproape prin tot orasul. Am avut asadar parte de recapitularea intregii vacante. Ba chiar am vazut locuri pe care nu apucasem sa le vedem la picior. Cum as putea sa descriu Lisabona, ca si concluzie? Un oras interesant, unde oamenii respecta arhitectura cladirilor, unde noul isi gaseste loc numai in anumite cartiere, unde cocosii se aud cantand dimineata (stiu, pare greu de crezut, dar chiar asa se intampla). Desi pare un oras saracut si poate nu atat de grandios tocmai prin prisma vechiului care e la el acasa, e un loc ce merita vizitat, cu preturi accesibile. Cu siguranta va mai exista o calatorie in Portugalia. Probabil Porto, Estoril si Cascais. Si probabil anul viitor.

Gata. Urmeaza micul tur facut prin Italia.