Sa continuam cu dependentele, ca drumu-i lung, ziua e scurta, suntem epuizati si mai avem de urat.
Sa vorbim despre acei unii, inconstienti dar din ce in ce mai multi si mai tineri, care se ocupa cu drogurile de-adevaratelea: marijuana, cocaina si alte alea (nu de alta, da' altele nu mai stiu). Nu stiu cum e cu astea, nu am incercat, desi as fi curioasa. So far, am fost suficient de tare sa nu ma invinga o curiozitate imbecila. E adevarat ca nici anturajul nu a fost de asa natura (care anturaj, ca ma invartesc intre ai mei). Pe mama (profa, diriga, cea care educa tineretu' din ziua de azi) o freaca alte intrebari, ce nu-i dau pace: de unde, ce, cum, cat? E si ea curioasa. Cum poti sa achizitionezi, ca ei nu i-a oferit nimeni niciodata. Asta ne-ar mai trebui, dupa ce ca e tutungioaica. Ar fi fost si culmea sa ii ofere tocmai ei, "doamna profesoara, nu vreti o bila?". Revenind la oaia noastra, acum cativa ani, te pandeau gagii si la metrou la unirea. Acolo era piata lor de desfacere, acolo isi racolau victimele. Daca cu celelalte mai sunt de acord, cu astea nu prea ma inteleg. Si asa ne facem zilele grele, ne omoram singuri (mancam aiurea, ne miscam pana in fata blocului, la masina), ne mai omoara si altii (poluari si alte alea), asta ne-ar mai trebui: sa decadem in ultimul hal, sa ajungem sa ne vindem vreun organ pentru doza necesara (de parca nu ne-ar ajunge toate celelalte cheltuieli pentru care trebuie sa ne vindem organele, gen intretinere, lumina).
De bautura nu vreau sa vorbesc. Acolo consider ca e vorba de boala si nu cred ca ar fi fair play sa fac eu bascalie p-aci. Sunt unii care aleg sa se lupte cu boala, sunt altii care se lasa prada ei. E adevarat ca nici statul si nici noi, ceilalti, nu prea ii ajutam pe cei ce au nevoie de sprijin si de vointa.
Urmeaza inghetata, ciocolata, si alte dulcegarii. Stiu persoane care dorm cu dulciurile la capul patului. Si nu, nu fac parte dintre ele, desi nu s-ar zice. Eu sunt cu inghetata. Dar nu orice fel de inghetata, ci aia de costa cat un rinichi si un plaman la un loc. Asa ca, deoarece nu am decat doi rinichi si doi plamani, mananc rar, de obicei sambata sau duminica la clatite. O nebunie.
Mai am una: ciunga, sau mai literar, guma de mestecat. Prietenia noastra a inceput inca din frageda pruncie, cu minunata Turbo. Primeam de la un prieten d-al lu' tata care il avea pe tac-su sofer de tir. Aducea ala cutii intregi de Turbo. Era cam tare, da' de unde sa stim noi atunci? Avea surprize cu masini si mirosea frumusel. Pe urma, a fost Airwaves, cu arome puternice, de iti lua gura foc. In zilele noastre, avem Orbit. Enspe mii de arome, enspe mii de ambalaje. Asa ca, dimineata, dupa spalatul dintilor, luam una pentru respiratie neputitoare; dupa masa mai luam una ca nu avem cum sa spalam dintii; seara, inainte de culcare mai luam una, ca sa ne linistim si sa ne ia somnul. Cel mai misto e cand te ia somnu', iar dimineata ciunga e in par. Asa ca, da, uneori mai am si ciunga-n par.
Mai sunt vicii, sau poate unii nu le considera vicii. De fapt, fiecare om are pasiunile lui. Nu-i bai, atata vreme cat nu ne dauneaza grav sanatatii. Desi si zaharul si grasimile si buna dispozitie si lacrimile, toate dauneaza grav sanatatii. Cica e o problema de exces. Deci, trebuie gasit echilibrul. Aha, acum am inteles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu