Pe o alee de tara, strajuita de meri pitici, langa un teren viran, care in curand va fi achizitionat si revandut de zmeul Becali (nu de alta, da' i-am vazut oile de nenumarate ori), se inalta semeata o institutie de stat (sa ii spunem palatul din Ionescu de la Brad). Aici ajunge, intr-o minunata zi de vara, o tanara fata pentru a se baga sluga la stapan. Mergand tanara pe alee, se gandea cat de disperata este (de, proaspata absolventa a unei inalte scoli, prea inalte) de a ajuns sa caute de lucru la dracu-n praznic, colt cu lanul de porumb. Dupa ce toate straiele ei de sluga si opincile rupte-n talpi se umplura de praf, ajunse si personajul nostru la palat. In palat era bine, racoare, toti erau eleganti, strajerul de treaba, sefa de cabinet blonda. Fetei i se spusese ca pentru a capata ceva treburi demne de pregatirea ei profesionala (gen lustruit pantofi, sters praf sau alte alea), trebe sa stea de vorba cu stapanul.
Stapanul, ca orice stapan care este bugetar si se respecta, intarzia si intarzia si intarzia. Asa ca tanara noastra avu sansa sa cunoasca toata nobilimea de la palat, cunoscu cainii apropiati stapanului, cunoscu si cainii apropiati de nevoie. Cufundata fiind in gandurile ei si observand atenta toate personajele din jur, domnita noastra nu remarca mult prea trambitata sosire a stapanului. Portile se deschisera, capetele se plecara in semn de respect, cateii incepura unii sa dea din coada, altii sa maraie in surdina. Stapanul, o persoana intre doua varste, usor grizonat, bine intolit, sosise la palat calare pe o superbitate de armasar, sa-l numim Hyundai. Din pacate, trecu in viteza pe langa tanara noastra, fara sa o observe. Tanara il urma, incercand sa isi faca loc printre toti membrii suitei regale. Fu invitata in iatac. Minunat iatac, multa lumina si destul de elegant (cam prea elegant pentru un palat bugetar). Dupa o discutie lunga (vreo 10 minute), batura palma. Tanara pleca, urmand sa revina pentru a-si pune in slujba statului cunostiintele, stapanul ramase inconjurat de cainii lui.
Urma un an si jumatate cu multe intamplari la palat, tanara noastra fu luata sub aripa de stapanire, fu motivata sub diverse forme (lapte, branza, carne, oua), invata si crescu in atmosfera din palat. Participa la baluri mai mult sau mai putin mascate, lega prietenii pe viata, iubi in secret unul dintre acei caini, fu mezina acelui palat. Invata sa tina la stapan si sa vina la palat cu placere. Acolo vazu oameni uniti, vazu mestesugari buni la mestesugarit, dar mai vazu si multe capuse dornice de sange. Era ca intr-o jungla: leul rege, maimute din diverse specii in jurul lui, sacaii pe la colturi, o pantera care pandea din umbra, serpi domesticiti, lupi mereu pregatiti de atac, sperand intr-o greseala cat de mica pentru a prelua puterea, iepuri speriati, mereu cu urechile ciulite. Intalni de asemenea scursuri ale junglei, indobitocite de vreme, care profitau de inocentele caprioare. Acolo invata tanara noastra sa nu mai plece capul, acolo vazu ce inseamna legea junglei, acolo isi dadu seama ce inseamna sa calci pe cadavre si sa fii pupincurist. Intelese ca loialitatea nu e chiar atat de apreciata, ca setea de putere e mai presus uneori de orice, ca lucrurile se misca deseori ca melcul.
Dupa o perioada, veni vremea ca tanara noastra sa paraseasca siguranta palatului pentru a cunoaste lumea din afara lui. Planse mult, avu indoieli, se obisnuise cu jungla, cu animalele, crescuse printre ele, le iubea pe fiecare in parte pentru cate ceva, insa se hotari sa lase totul in urma pentru o alta viata si un alt palat, pentru alte animale si pentru alta stapanire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu