Ce stiam despre orasul destinatie? Pai mai ce stie toata lumea: aici se afla cea mai veche universitate din Europa - 1088. Aaa, si mai vroiam sa mananc paste bolognese de la mama lor de acasa. Mi s-au parut suficiente aceste doua motive pentru a lua trenul din Florenta spre orasul studentesc. Desi Capitala cultural europeana in anul 2000, orasul nu m-a impresionat. Sau poate eram obosita. Sau poate mult prea sub impresia lasata de Florenta. Nu stiu. Dar sa vedem...
In dimineata plecarii spre Bologna, acelasi ritual: trezit, spalat, mic dejun saracacios. Aaa, nu, mint. Am avut o pata de culoare. Cum noi eram primele si singurele, de altfel, la micul dejun, data fiind ora atat de matinala, am gasit ca ar fi indicat sa fac un mic pachetel pentru drum. Alcatuit din croissante furate de la micul dejun. Cate doua de caciula. Adica 6. Cocalatoarele s-au facut pe rand ba ca ploua, ba ca nu ma cunosc, ba ca nu sunt cu mine. Mare pierdere.
Trenul arhiplin. Si toata lumea avea aceeasi destinatie ca si noi. Deja imi ziceam: pfai, sa vezi ce oras! Am scapat de bagaje si am pornit la pas sa ne amestecam printre studenti, sa ne lasam inundate de cultura. Inca de la punctul de informatii turistice, am fost atentionate ca Bologna are in jur de 40 de turnuri, turnulete, turnisoare. Ok, clar nu vom merge in toate. Vom vedea unul si ne vom declara multumite. Pana una alta, hai spre centru. Pe strada principala, sau asa cred eu ca aceea era strada principala, magazine. Pentru ca italienii astia se pare ca pun mare pret pe imagine. Si pe toale.
Si uite asa din magazin in magazin, ajungem si in Piazza Maggiore. Clic, clic, ne pozam cu Palazzo dei Banchi, San Petronio Basilica, Palazzo dei Notai, Palazzo d'Accursio. Pentru ca sa putem dovedi nepotilor ca ne-au umblat pasii si pe aici. Desi dezamagirea punea stapanire incet dar sigur pe intreg grupul, colocatara ne convinge (cu amenintari crunte) sa vizitam Basilica di Santa Maria dei Servi. Nu am vazut decat curtea interioara. Tot cu vorba buna ne convinge sa mergem si alaturi, in Piazza Nettuno si chiar sa ne tragem in poze cu Fontana del Nettuno.
Decidem ca nu mai e cazul sa urmarim vreo harta pentru a bifa obiective. Asa ca o luam "randomly" spre dreapta, pe stradute intortocheate care dadeau impresia ca se vor infunda. Unii se fotografiaza cu motoarele oamenilor din parcari, altii cu vitrinele magazinelor de rochii albe de mireasa si altii cu porti, portite, cai si alte statui. Toate am fost impresionate de ceea ce parea o piata ambulanta de verdeturi. E impresionant cum pot sa incapa si oameni si tarabe si vanzatori pe o straduta care nu e mai lata de un metru jumate.
Dupa o masa copioasa la un fast food, am daramat si ultimul vis. Ala cu pastele bolognese. In schimb, chiar am vazut studenti. Nu stiu cum am ajuns intr-un fel de Regie. Dar atmosfera era exact ca la noi. Cafenele pentru studenti, magazinase pentru studenti. Magazinele erau deja impanzite cu costume pentru Halloween. Fetele si-au cumparat creioane ca sa se picteze pe mutre la petrecerile lor de acasa. Aaaa, si una dintre ele si-a mai luat o floricica hand made care sa-i inveseleasca haina trista. Cam scumpute toate. Dar ne obisnuiseram deja. Italia e exagerat de scumpa in ceea ce priveste hainele. Exemplu, ca sa nu ziceti ca bat campii: acelasi sal pe care l-am luat din Lisabona cu 7 euro, in Italia era 15.
Undeva in jurul serii, ne hotaram ca am cam incheiat afacerile cu Bologna si ne decidem sa plecam spre baza. Cu un tren ceva mai curat, insa si ceva mai scumpicel, plecam, fara regrete si fara dorinta de a ne intoarce prea curand.Poate ca nu am stiut ce sa vizitam. Sau poate daca am fi stat mai mult timp... Teoretic, Bologna apare in statistici ca fiind unul dintre cele mai bine dezvoltate 5 orase ale Italiei. De asta zic, poate nu am avut noi dispozitia necesara pentru a-l descoperi. Oricum, noroc cu echipa de fotbal!
In dimineata plecarii spre Bologna, acelasi ritual: trezit, spalat, mic dejun saracacios. Aaa, nu, mint. Am avut o pata de culoare. Cum noi eram primele si singurele, de altfel, la micul dejun, data fiind ora atat de matinala, am gasit ca ar fi indicat sa fac un mic pachetel pentru drum. Alcatuit din croissante furate de la micul dejun. Cate doua de caciula. Adica 6. Cocalatoarele s-au facut pe rand ba ca ploua, ba ca nu ma cunosc, ba ca nu sunt cu mine. Mare pierdere.
Trenul arhiplin. Si toata lumea avea aceeasi destinatie ca si noi. Deja imi ziceam: pfai, sa vezi ce oras! Am scapat de bagaje si am pornit la pas sa ne amestecam printre studenti, sa ne lasam inundate de cultura. Inca de la punctul de informatii turistice, am fost atentionate ca Bologna are in jur de 40 de turnuri, turnulete, turnisoare. Ok, clar nu vom merge in toate. Vom vedea unul si ne vom declara multumite. Pana una alta, hai spre centru. Pe strada principala, sau asa cred eu ca aceea era strada principala, magazine. Pentru ca italienii astia se pare ca pun mare pret pe imagine. Si pe toale.
Si uite asa din magazin in magazin, ajungem si in Piazza Maggiore. Clic, clic, ne pozam cu Palazzo dei Banchi, San Petronio Basilica, Palazzo dei Notai, Palazzo d'Accursio. Pentru ca sa putem dovedi nepotilor ca ne-au umblat pasii si pe aici. Desi dezamagirea punea stapanire incet dar sigur pe intreg grupul, colocatara ne convinge (cu amenintari crunte) sa vizitam Basilica di Santa Maria dei Servi. Nu am vazut decat curtea interioara. Tot cu vorba buna ne convinge sa mergem si alaturi, in Piazza Nettuno si chiar sa ne tragem in poze cu Fontana del Nettuno.
Decidem ca nu mai e cazul sa urmarim vreo harta pentru a bifa obiective. Asa ca o luam "randomly" spre dreapta, pe stradute intortocheate care dadeau impresia ca se vor infunda. Unii se fotografiaza cu motoarele oamenilor din parcari, altii cu vitrinele magazinelor de rochii albe de mireasa si altii cu porti, portite, cai si alte statui. Toate am fost impresionate de ceea ce parea o piata ambulanta de verdeturi. E impresionant cum pot sa incapa si oameni si tarabe si vanzatori pe o straduta care nu e mai lata de un metru jumate.
Dupa o masa copioasa la un fast food, am daramat si ultimul vis. Ala cu pastele bolognese. In schimb, chiar am vazut studenti. Nu stiu cum am ajuns intr-un fel de Regie. Dar atmosfera era exact ca la noi. Cafenele pentru studenti, magazinase pentru studenti. Magazinele erau deja impanzite cu costume pentru Halloween. Fetele si-au cumparat creioane ca sa se picteze pe mutre la petrecerile lor de acasa. Aaaa, si una dintre ele si-a mai luat o floricica hand made care sa-i inveseleasca haina trista. Cam scumpute toate. Dar ne obisnuiseram deja. Italia e exagerat de scumpa in ceea ce priveste hainele. Exemplu, ca sa nu ziceti ca bat campii: acelasi sal pe care l-am luat din Lisabona cu 7 euro, in Italia era 15.
Undeva in jurul serii, ne hotaram ca am cam incheiat afacerile cu Bologna si ne decidem sa plecam spre baza. Cu un tren ceva mai curat, insa si ceva mai scumpicel, plecam, fara regrete si fara dorinta de a ne intoarce prea curand.Poate ca nu am stiut ce sa vizitam. Sau poate daca am fi stat mai mult timp... Teoretic, Bologna apare in statistici ca fiind unul dintre cele mai bine dezvoltate 5 orase ale Italiei. De asta zic, poate nu am avut noi dispozitia necesara pentru a-l descoperi. Oricum, noroc cu echipa de fotbal!
2 comentarii:
O carte ceva??? despre pereghinarile tale? pe cand o sa vedem ??? se aproprie targul Gaudeamus si... iti rotunjeai veniturile. :))))))))))))))))))))))
C.
Nu scriu carti. Eu abia am rabdare sa mai scriu pe aici. Si nu-mi rontunjesc eu veniturile din scris. Trebuie sa gasesc o alta sursa de venituri suplimentare.
Trimiteți un comentariu