miercuri, 30 decembrie 2009

Cronicuta culturala 1

In aceasta toamna, de cand m-am intors din calatoriile peste mari si tari, am devenit doamna diriginta. Mi se trage de la mama. Ca ea e diriga. Si uite cum am mostenit-o. Asa ca, saptamanal le propun colegilor de la munca o lingurita de cultura. Eu propun, ei se arata doritori, eu merg si achizitionez bilete de ma stiu toate doamnele de la casa ca fiind aia care vine cu clasa. Si uite asa mergem si mai vedem si altceva in afara de cancan-uri si barfe televizate. Acestea fiind stabilite, sa vedem ce ar fi de vizionat in Bucuresti.

Sa incepem cu o piesa de teatru pe care sincer nu cred ca am inteles-o. Asa ca v-o recomand doar in masura in care va aflati intr-o dispozitie de a aprofunda raspunsuri la intrebari esentiale. Sau poate asa mi s-a parut doar mie. Vorbesc de Sfarsit de partida de la Teatrul Metropolis. Partea buna e ca se gasesc bilete si de pe o zi pe alta. Si ca ii vezi la lucru pe Besoiu, pe Mihai Constantin si pe Razvan Vasilescu. Incercati-o daca vreti sa va testati capacitatea de a va transpune in lumea beckettiana.

Nu m-am mai legat de vesnica si eterna problema cu care ne-am confruntat si anul trecut: obtinerea biletelor. La TNB, avem in continuare reprezentatia vedeta nr.1, Egoistul, in care marele Beligan face legea. Pentru bilete la Egoistul, sunt mai multe variante: fie omori pe cineva care nu se stie prin ce miracol le-a obtinut, fie spargi casa de bilete vineri noaptea, inainte ca biletele sa fie puse in vanzare, fie te imprietenesti cu unul dintre actori si il implori sa te ajute cu obtinerea a doua amarate de bilete. Aceasi politica se aplica si altor doua spectacole vedeta ale TNB-ului: Tartuffe si Sinucigasul.

Pentru Tartuffe cu magistralul Malaele, am trezit si expediat o prietena intr-o foarte dimineata de sambata la casa de bilete. Nu vreti sa stiti pana unde se intindea coada. Va mai aduceti aminte de Ceasca? Si de cozile la portocale? Erau mici. De fapt, pana si doamna de la casa de bilete mi-a spus cat se poate de clar "casa de bilete se deschide la 10, insa doritorii sunt prezenti de la 8 in fata teatrului". Din aceste considerente, pentru cele trei spectacole TNB-ul nu da mai mult de 8 bilete de caciula. Si tot el, TNB-ul, isi rezerva nu stiu cate din bilete. Atunci, abia, se explica de ce la ora 10, cand se deschide casa, spectacolul Egoistul e deja vandut. Daca din cele 100 de bilete, 50 le opreste teatrul, 20 le iau actorii mai raman 30. Stiu. De vina e sala. Ca e prea mica.

Revenind insa, am avut noroc sa ajung la Tartuffe. Minunata piesa. Minunata distributie. Actorii interactioneaza cu publicul. La sfarsitul piesei, ramai cu bateriile incarcate. Te poti limita doar la a rade cu lacrimi sau poti merge mai departe, vazand cum lumea lui Moliere si lumea noastra difera doar prin straie. Dupa francez si Malaele, a venit randul rusilor si al lui Puric. Sinucigasul apare descrisa pe site-ul TNB-ului ca fiind o comedie amara, legatura intre teatrul satiric al lui Gogol si teatrul absurdului. Am ramas doar cu amarul. Care vine de la subiect, nu de la prestatia distributiei. Puric e genial. Ca intotdeauna. Iar oamenii cu care lucreaza in aceasta piesa sunt numai unul si unul. E bine de vazut piesa ca sa ne dam seama ce putere poate avea un gand, o dorinta, o vorba aruncata in vant.

Si daca tot vorbiram de Puric, ar trebui punctat si urmatorul lucru: toate spectacolele care au succes rasunator si care se joaca ani la rand cu casa inchisa sunt jucate si in afara teatrelor. Astfel, o sa vedeti ca Podul se joaca si la Metropolis, dar si la Palatul Copiilor. Diferenta? Pretul. Dublu la Palatul Copiilor. Aceasi situatie cu Descult in parc cu Banica jr. Si, mai nou, aceasi situatie si cu Cafeneaua cu Emilia Popescu si Straini in noapte cu Piersic.

Sa revenim la Puric si la trupa lui. Care joaca toate spectacolele care au fost puse in scena la TNB, la sala Rapsodia. Incepand cu Made in Romania. O trupa de cativa oameni frumosi, veseli, tineri reusesc sa transmita prin pantomima si dans mai mult decat pot transmite altii prin mii si mii de cuvinte. Si aici te poti rezuma la a simti muzica si a te bucura de dans sau poti incerca sa intelegi cum stau lucrurile in tarisoara noastra. Tot aici il puteti vedea pe Puric in Vis. Pont: incercati sa luati bilete in primele trei randuri. E foarte important sa vedeti de aproape mimica si gestica geniului. Si pregatiti-va sa percepeti lumea altfel. Fara cuvinte.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Cand mai faci fapte , de vitejie in snsul de-a lua bilete le spectacole, anunta si tu lumea, c poate mai doresc si altii sa se "culturalizeze" .
C.

Andreea spunea...

1.Pai sigur, eu stau la cozi, ma lupt vitejeste si toata lumea se culturalizeaza.
2. Soata-ta lucreaza pana la nu stiu ce ore imposibile.