Cunoscut de mai toti turistii doar pentru aeroportul unde aterizeaza aproape toate low costurile, oraselul ii surprinde totusi pe cei care isi rezerva cateva ore pentru a cunoste fie la Città alta, fie pentru a se pierde pe stradutele din Città bassa. Inconjurat de ziduri venetiene, Città alta iti trezeste interesul inca din tren de unde il vezi inaltandu-se semet, parca un pic orgolios si infumurat.
Am ajuns in Bergamo intr-o dimineata mohorata, in care ne-a intampinat la portile orasului o ploaie mocaneasca. Prima surpriza neplacuta: nu ai unde sa lasi bagajele, decat la aeroport. Asa ca plecaram voiniceste in cautarea unui autobuz care sa ne urce direct in orasul vechi. Care autobuz, in 20 de minute, ne urca si pe noi si pe bagaje suuuus, in motul dealului. Drumul? Transfagarasanul nostru e mic copil. Soferul? Soferii nostri de pe 335 sunt cuminti. Se mai poate ajunge si cu funicularul, insa am preferat varianta mai ieftina si mai comoda (in niciun caz nu ar fi fost o idee stralucita sa ne tot plimbam cu bagajele in spate dintr-un mijloc de transport in altul).
In afara de noi trei, grupuri de copii doi cate doi cu doamnele invatatoare cautau punctul de plecare in excursia lor. Am decis ca cel mai bine e sa ne luam dupa ei. Macar o bucata de drum, pana ne dam seama ce si cum. In timp ce doamna invatatoare ne ghida, noi ne bucuram de priveliste, de atmosfera, de stradute urcande si coborande, de magazine cu preturi exagerat de piperate. Pe o straduta gasim un punct de informare turistica de unde luam o harta just in case. Ca de ratacit nu prea aveai nici unde si nici cum.
In orasul vechi am vazut Piazza Vecchia, Palazzo della Ragione (alte poze sarite, alte poze peisajului), Basilica di Santa Maria Maggiore, Cappella Colleoni. Am regasit acelasi aer misterios pe care il gasesti si in Florenta pe stradutele mai putin batute de turisti. Si ai impresia ca timpul acolo nu curge. Mai spuneam candva: astepti sa iasa o domnita urmata de vreun cavaler.
Dupa un tur al oraselului vechi, am baut cel mai gustos latte machiato ever. Si cocalatoarele ceai de fructe of course. Sau cafea. Sau si ceai si cafea? Nu mai stiu exact. Stiu insa ca mi s-a parut cel mai dragut restaurant sau cafenea sau ce-o fi fost. Poate atmosfera, poate doamna care ne-a servit, poate bauturile, sau poate toate la un loc ne-au incarcat bateriile. A fost poate cel mai frumos mod in care puteam sa ne despartim de Italia, de vacanta noastra.
Orasul de jos sau orasul nou am apucat sa-l vedem doar din autobuz. Fantastica imbinare a celor doua parti ale oraselului. Partea noua nu face rabat de la ceea ce am vazut peste tot in Italia: magazine de carpe si ciubote. Si lume multa. Aha, deci turistii prefera sa se mai invarteasca prin orasul nou inainte de a pleca spre aeroport.
In autobuz una bucata cocalatoare a legat o frumoasa si interesanta prietenie cu un chinez care vorbea o engleza stalcita. Nu stiu daca de aceasta prietenie a fost la fel de incantata si prietena omului, o chinezoaica micuta micuta. And again, unde am vazut eu chinezoaice maricele? Na, si afla prietena noastra cum frumosul si micutul cuplu de China people tot viziteaza Europa si ca sunt entuziasmati pana peste poate. S-au despartit prieteni, cocalatoarea invatandu-i sa zica buna ziua in spaniola, intrucat urmatoarea lor oprire era Madridul. Nu, de Romania nu a venit vorba.
Am ajuns si la aeroport. Nimic impresionant sau neimpresionant. Adica nimic de povestit. Sau da. Duty free-ul lor e mai mic decat duty free-ul din Baneasa.
Gata cu Italia ca nu mai pot. Concluzii: mergeti si vedeti Toscana. Merita. Nu toti italienii sunt nesimtiti, nu toata Italia e murdara, nu peste tot sunt mai multi romani decat italieni. Preturile la haine+pantofi sunt ffff mari. Pana si tarabagii au preturi exagerate. Mancarea nu e foarte scumpa. Pizza nu e asa rea cum zice lumea. Ai noroc sa nimeresti si pizza buna. E adevarat ca nu e cu atata carnita ca la noi, dar e buna. Hotelurile sunt sub orice critica. Cel putin la 3 stele. Micul dejun e fooorte saracacios. Nu stiu preturile la transportul in comun pentru ca in aceasata calatorie am mers numai pe jos. Cu exceptia drumului aeroport-Milano si Milano-aeroport.
Si cam gata si cu excursiile pe anul acesta. Anul viitor, daca suntem sanatosi si angajati, vom vedea alte locuri, alti oameni, alte culturi, alte mentalitati.
Am ajuns in Bergamo intr-o dimineata mohorata, in care ne-a intampinat la portile orasului o ploaie mocaneasca. Prima surpriza neplacuta: nu ai unde sa lasi bagajele, decat la aeroport. Asa ca plecaram voiniceste in cautarea unui autobuz care sa ne urce direct in orasul vechi. Care autobuz, in 20 de minute, ne urca si pe noi si pe bagaje suuuus, in motul dealului. Drumul? Transfagarasanul nostru e mic copil. Soferul? Soferii nostri de pe 335 sunt cuminti. Se mai poate ajunge si cu funicularul, insa am preferat varianta mai ieftina si mai comoda (in niciun caz nu ar fi fost o idee stralucita sa ne tot plimbam cu bagajele in spate dintr-un mijloc de transport in altul).
In afara de noi trei, grupuri de copii doi cate doi cu doamnele invatatoare cautau punctul de plecare in excursia lor. Am decis ca cel mai bine e sa ne luam dupa ei. Macar o bucata de drum, pana ne dam seama ce si cum. In timp ce doamna invatatoare ne ghida, noi ne bucuram de priveliste, de atmosfera, de stradute urcande si coborande, de magazine cu preturi exagerat de piperate. Pe o straduta gasim un punct de informare turistica de unde luam o harta just in case. Ca de ratacit nu prea aveai nici unde si nici cum.
In orasul vechi am vazut Piazza Vecchia, Palazzo della Ragione (alte poze sarite, alte poze peisajului), Basilica di Santa Maria Maggiore, Cappella Colleoni. Am regasit acelasi aer misterios pe care il gasesti si in Florenta pe stradutele mai putin batute de turisti. Si ai impresia ca timpul acolo nu curge. Mai spuneam candva: astepti sa iasa o domnita urmata de vreun cavaler.
Dupa un tur al oraselului vechi, am baut cel mai gustos latte machiato ever. Si cocalatoarele ceai de fructe of course. Sau cafea. Sau si ceai si cafea? Nu mai stiu exact. Stiu insa ca mi s-a parut cel mai dragut restaurant sau cafenea sau ce-o fi fost. Poate atmosfera, poate doamna care ne-a servit, poate bauturile, sau poate toate la un loc ne-au incarcat bateriile. A fost poate cel mai frumos mod in care puteam sa ne despartim de Italia, de vacanta noastra.
Orasul de jos sau orasul nou am apucat sa-l vedem doar din autobuz. Fantastica imbinare a celor doua parti ale oraselului. Partea noua nu face rabat de la ceea ce am vazut peste tot in Italia: magazine de carpe si ciubote. Si lume multa. Aha, deci turistii prefera sa se mai invarteasca prin orasul nou inainte de a pleca spre aeroport.
In autobuz una bucata cocalatoare a legat o frumoasa si interesanta prietenie cu un chinez care vorbea o engleza stalcita. Nu stiu daca de aceasta prietenie a fost la fel de incantata si prietena omului, o chinezoaica micuta micuta. And again, unde am vazut eu chinezoaice maricele? Na, si afla prietena noastra cum frumosul si micutul cuplu de China people tot viziteaza Europa si ca sunt entuziasmati pana peste poate. S-au despartit prieteni, cocalatoarea invatandu-i sa zica buna ziua in spaniola, intrucat urmatoarea lor oprire era Madridul. Nu, de Romania nu a venit vorba.
Am ajuns si la aeroport. Nimic impresionant sau neimpresionant. Adica nimic de povestit. Sau da. Duty free-ul lor e mai mic decat duty free-ul din Baneasa.
Gata cu Italia ca nu mai pot. Concluzii: mergeti si vedeti Toscana. Merita. Nu toti italienii sunt nesimtiti, nu toata Italia e murdara, nu peste tot sunt mai multi romani decat italieni. Preturile la haine+pantofi sunt ffff mari. Pana si tarabagii au preturi exagerate. Mancarea nu e foarte scumpa. Pizza nu e asa rea cum zice lumea. Ai noroc sa nimeresti si pizza buna. E adevarat ca nu e cu atata carnita ca la noi, dar e buna. Hotelurile sunt sub orice critica. Cel putin la 3 stele. Micul dejun e fooorte saracacios. Nu stiu preturile la transportul in comun pentru ca in aceasata calatorie am mers numai pe jos. Cu exceptia drumului aeroport-Milano si Milano-aeroport.
Si cam gata si cu excursiile pe anul acesta. Anul viitor, daca suntem sanatosi si angajati, vom vedea alte locuri, alti oameni, alte culturi, alte mentalitati.
2 comentarii:
Fruuuumos !!!!!!!
Abia astept sa vina anul viitor, sa ne povestesti muuuuult din muuulteleeee calatorii care vor urma !
Pupicei !!!!!
De unde stii ca vor mai urma? Si ca vor fi muuuulte? :)
Trimiteți un comentariu