Cu papadia pe net

Zilele trecute m-am inatalnit cu doi fosti colegi de....sa bata tobele....generala. Dap, acestea sunt relatiile care au rezistat in timp. Poate pentru ca ne leaga amintiri frumoase. Sau poate ca relatiile au fost curate inca de la inceput. Ce naiba, eram copii, ne imprieteneam punandu-ne piedica unii altora. Si cum mancam noi asa unul o salata, altul o pizza, altul o limonada, ne aduseram aminte de scoala. De poze idiotele cu asistenta scolii care ne paduchea, de banchetul din clasa a opta, de porecle, de profesori.

Nu, stati linistiti, nu ma lovi nostalgia. Dar ma gandeam cum si ce a ajuns fiecare dintre noi. Pe fondul spuselor marelui marinar. Nici unul nu se facu ospatar. Rusine. Prosti am fost! Pai ce viata am fi dus noi acuma pe vreun vas de croaziera, cum am fi trait noi numai din bacsisuri. Nici instalatori. Tot prosti. Eram in tara lui Cervantes, castigand bani de vila cu tot cu piscina. Si ca sa vedeti culmea nesimtirii cam toti stim sa scriem corect in limba materna. Basca, colegul nostru care nu avea nici in clin nici in maneca cu studiul, a devenit avocat. Fa-te avocat, Sandele. Si s-a facut. Pai sigur, sa ingrosam randurile intelectualitatii si asa supraponderala.

Asadar, ne-am rupt coatele prin scoli. Sa devenim niste tampiti. Tocilarii mamei noastre! In loc sa punem umarul la ridicarea economiei, noi venim numai cu pretentii de intelectuali. In fine, ne aminteam noi la mult prea minunata intalnire de profesori, de materii, de lucrari si teze. Bai si ce chestie, noi ne iubeam profesorii. Poate iubire e mult spus, dar de respectat sigur ii respectam. Pana si pe profa de istorie care ma punea sa ii tai unghiile, da stiu, exploatare, o respectam. Ca daca ma apucam sa ii fac poze sau sa o dau pe youtube, imi rupea tata picioarele. La figurat. Na, cum ziceam, fiecare dintre noi e constient ca unul sau mai multi profesori si-au pus amprenta asupra personalitatii fiecaruia dintre noi.

Dincolo de profesori, ne minunam cat eram de inocenti. In primul rand era o tragedie daca aveai vreun 5. Imi amintesc prima teza la limba romana cand am luat un 6 mare cat inima mea. Si imi mai amintesc vorbele profei :"m-ai dezamagit". Uaaaau. Ce tragedie. Ce zbucium. Ce chin. Ce jale. Nu ma intrebati cum, insa am scos media 8. Si a fost cea mai mica si singura medie de 8 de la limba romana. Ca eram fan. Devenisem aproape obsedata de scrim corect vorbestem corect. Ok, sa revenim, ca ajunsei iar la profesori. Pentru noi a te imbraca provocator insemna sa ai o bluza cu decolteul patrat, adica nitel mai jos de baza gatului sau o fusta de-un deget deasupra genunchiului. Iar ca make-up, foloseam deodorantul. S-atat.

Sa ne intelegem. Nu eram nici noi sfintisori. Ca doar ce iesea mama din casa si muzica urla, geamurile trepidau, Michael Jackson canta cat il tineau plamanii ca Thriller sau ca Billy Jean. Vecinul de la scara de langa aducea si el in lupta Catalin Crisan. Acu' pe bune, cum sa se lupte bietul romantic cu atat de experimentatul operat? Si, in timp ce omul striga de parca diverse parti ale trupsorului inalbit ar fi fost prinse in tocul usii, eu ma faceam mama. De la tocuri pana la truse de farduri, creioane de ochi, rochia in care fusese mama nasa ca aia avea mai mult sclipici. Eram prostanaci tare. Dupa deghizarea asta, trebuiau sterse toate urmele. Ca daca mirosea mama ceva, eram dusa. Si mama mirosea. Parfumul pe care i-l mai aducea tata de prin Rusia si cu care ma imparfumam din cap pana in picioare.

Asa eram noi, invataceii de atunci. Care am ajuns sau nu ceva sau cineva. Nu ne comparam cu tineretul marinarului. Care, da, vor ajunge cel mult ospatari sau mecanici auto. Ca tot duce tara lipsa. Si care, da, vor cauta papadie pe google. Si care, da, leaga prietenii pe internet. Si care, da, stau pe intuneric si isi taie venele ca asa e cool. Si care, da, devin supraponderali pentru ca mananca chips-uri si nu merg la ora de sport care a devenit facultativa. Si care, da, se joaca Fifa 24 din 24. Si care, da, au impresia ca totul li se cuvine. Si care, da, se ascund in droguri si alte nenorociri. Si care, da, stiu mai multe decat mine despre cosmetice si Zara si Bata si alte branduri.Si care, da, il respecta pe cioban, nu pe proful de x materie. Pe proful de x materie il scoate din sarite si profita de faptul ca el, proful, pica in plasa si il da pe net.

Eheeei, sa ne www si sms. Daca inainte mama mergea cu noi la examene, inclusiv la bacalaureat, acuma parintii dau un sms din tari straine, parand ca se intereseaza de soarta puradeilor. Care puradei, vazandu-se cu viata in propriile maini, fac ceea ce stiu copiii cel mai bine: se joaca. Unii mai periculos, altii mai linistit. Imi pare rau ca nenea marinarul m-a tras de amandoua urechile. Si imi pare rau ca l-am dezamagit. Promit ca urmasii mei sa invete si sa se specializeze intr-un sistem modern, nu intr-o tara unde vrem mecanici auto care insa sa stie cam de toate.