Cu low costul in Gara de Nord

Intr-una din aceste minunate seri, printre rapoarte cerute de toti clientii care au innebunit definitiv la inceput de an, gasiram ragazul sa ne luam la harta intre noi, pe o tema de zile mari: transportul. Cum ne deplasam? Nu, nu in Bucuresti. Ca aici stim. Care pe jos, care inghesuiti langa alte sardele, care in automobilele personale, luate in nestiinta cauzei de criza.

Asa ca, ne apucaram sa dezbatem cu drag si spor tema low cost-urilor. De toate felurile. Avioane, trenuri, vapoare. Stiu, stiu, nu exista trenuri sau vapoare low-cost. Teoretic, ca practic..... Si incepuram lupta. Dreapta. Cinci la unu'. Din aia cinci, trei fiind femei. Din alea trei femei, doua fiind oltence. Si berbeci. Si da-i si lupta. Care cu furci, care cu topoare. Astia cinci, amarati, saraci lipiti pamantului, dornici de a calatori in cat mai multe locuri. Fara a fi preocupati daca mai ajung la destinatie. Sau daca ajung cu 4, 5 ore mai tarziu. Singurul lucru important: cat mai multe calatorii, cu bani cat mai putinei. Cel singur, adeptul putin si de calitate. Amarat si el.

Incepuram discutia, incercand sa ne explicam de unde acopera companiile aeriene diferentele dintre costul biletelor si cheltuielile cu treburile administrative, gen combustibil, salarii ale echipajelor. Fiecare isi prezenta parerile: echipa cu un membru ne baga in ceata vorbindu-ne de suruburi lipsa, de revizii tehnice sarite. Echipa noastra de oltence infierbantate aduse argumentul cu "zboara jos, consuma mai putin combustibil". Plus ca, poate nici nu alimenteaza cu Premium nu stiu de care, ne lua el peste picior. Un coleg povestea de ce a vazut el la Dezastre in aer. Altul il combatea spunandu-i ca mai multe incidente au fost cu aeronavele Tarom-ului decat cu cele ale low cost-urilor.

Din pacate, am zburat numai cu low costul. Si a fost un pic naspa. Am povestit intr-o postare cand m-am intors de la Barcelona. Dar nu atat de grav incat sa nu repet experienta. Mirosea a mucegai, de imi venea sa deschid fereastra, sa intre un pic de aer curat. Si avionul era plin de tot felul de oameni. Unii infometati, cu puiul prajit in punga de rafie, altii insetati de au baut tot scotch-ul de la bord. Dar pana la urma, am ajuns la timp si la jumatate de pret fata de Tarom. Asa ca avionul e chiar ok.

In schimb, trenul.... eeeee, trenul low cost e jalnic. Trenul low cost e Rapidul care vine de la Budapesta. Desi are preturi de clasa 1. Cum obrazul subtire cu cheltuiala se tine, iar cheltuiala a fost din plin, ma asteptam sa-mi tin obrazul subtire. Viiise, taica, viiise. Caldura nu a functionat toata noaptea, asa ca am dormit ca in gara, imbracati cu tot ce aveam mai calduros prin bagaje. Noaptea am visat ca eram pe plaja la greci. Euuuu, eu care urasc caldura si soarele in exces. Paturile erau extrem de jegoase. Atat de murdare, incat parca simteam paducheii navalind in pletele-mi linse de vaca din postarea anterioara. Si pureceii pe pielea-mi cu creme Vichy rasfatata, hidratata si dezinfectata. La toaleta nu am avut curaj sa intru, preferand sa raman cu puriceii si paducheii si nevrand sa mai cunosc alte lighioane care au salasluit candva prin diverse intestine.

Am fost si cu low costul vienez pana la Budapesta. Nici clasa 1 de la noi nu se ridica la nivelul acelui tren. Deci sunt si low costurile astea in functie de fetele oamenilor. Si de cetatenie. Si la ei nu sunt create conditiile necesare bunului trai al diverselor lighioane, mai sus citate. In schimb, exista computere, si aer conditionat, si laptopuri, si geamuri curate, si perdele cu cfr pe limba lor imaculate. Si preturile sunt usor mai mici decat la noi. Si intarzieri nu au decat trenurile care vin din Romania. Si au jde mii de gari. Curate. Fara aurolaci. Ca la ei si aurolacii care exista, fosti romani, s-au civilizat si s-au dat dupa obiceiurile locului. Si nu numai ca se spala, dar pot sa jur ca miros a parfum. Nu a urina.

Sa concluzionam: low cost la avion e ok deocamdata, insa la capitolul trenuri ori la clasa 1 ori deloc. La vapoare n-am avut inca placerea sa fiu leganata de valuri nici in cabina vreunui Titanic nescufundat inca pe muzica orchestrei, nici pe puntea vreunei barcute dezmembrande. Nu mai trebuie sa spun care echipa a castigat confruntarea, pot spune doar ca niciunul dintre argumentele noastre nu l-au facut pe acel singur sa admita ca va zbura vreodata la un loc cu plasele de rafie si papornitele cu praz.