De ceva timp, o colega de la job se chinuie sa gaseasca cel mai bun mod de a-i transmite sponsorului principal (nuuu, nu the husband sau the mosorogea care o intretine in schimbul unui frumos si sincer joc de sah, ci parintelui de sex masculin) ca ar vrea sa-si faca oaresce modificari. Cu ajutorul unui bisturiu. Bine, ea se pacaleste crezand ca va fi vorba doar de laser. Insa, stiu eu sigur, va fi implicat si un bisturiu.
Incerc sa o inteleg. Dar nu prea reusesc. O fi din cauza de varsta si de intelepciune? Ca de modestie, clar nu e vorba. Inteleg cand oamenii fac diverse retusari ca sa isi remedieze o problema de sanatate. Cum ar fi pentru deviatia de sept. Sau alte imbarligaciuni care nu te lasa sa iti duci existenta linistit. Nu inteleg insa, de ce sa te legi la cap, fara sa te doara. Colega mea isi sustine teoria, argumentand ca si ea vrea sa isi opereze nasul tot prin prisma sanatatii. Mintale. Ca din cauza de frustrari, nu poate sa se dezvolte si sa creasca.
Pe la tembelizor, a inceput o emisiune cu niste aceia care te trasnforma in ceea ce ai vrea tu sa devii. Adica, te iau Andreea Anghel si te fac Andreea Marin Banica. De ce ar vrea cineva sa isi piarda identitatea? Si de ce sa mai dea si o poala de bani pentru asta? Pentru a atinge un ideal de frumusete. Prestabilit. De turma (ca tot zicea blonduta ceva de turma). Adica majoritatea decide. Ok. Si minoritatea se supune cu ochii inchisi. Fara niciun cuvintel. Fara a mai vocifera. Fara a-si mai apara ceea ce au fost candva principiile si convingerile.
Pe de alta parte, daca aceasta colega a mea are dreptate? Si e vorba de o trauma? Pai daca e trauma, rezolv-o la psihoterapeut, nu la chirurg. Ce te face sa crezi ca dupa operatie, te vei impaca tu cu tine? Sau ca rezultatul o sa iti placa? Sau o sa iti placa sigur, pentru ca place multimii? Adica mai intai te iubeste multimea, dupa care incepi sa te iubesti si tu. Parca invers trebuiau sa se desfasoare treburile.
Dupa atata stat stramb si judecat drept, sa luam exemplul meu. Ca-i mai corect. Ma gandeam eu asa, intr-o doara. Daca Dumnezeu si mama nu m-ar fi adus pe lume cu diverse treburi suficiente, nu as fi facut pe dracu-n patru sa imi fac un implant? De silicoane? Probabil ca nu. Sunt mult prea adepta a "ambalajul de la ciocolata il arunci si ramai cu ciocolata". Cred ca asa am fost indreptata si educata sa cred. Poate mi-a fost spalat creierasul. Si poate incep sa-mi revin.
De asta poate ca merg uneori si ma las pe mana si pe placa unei coafeze, pardon hair stylist, sa devin altfel decat sunt. Cred, totusi, ca nu prea se compara. Rezultatul hair stylistei se strica intr-o saptamana, cel al chirurgului never. Sau poate someday. Si daca nu-mi place? Pai ce a facut frizerita pot sa repar eu in juma de ora, spalandu-mi minunatele plete. Ce a facut chirurgul, repara alt chirurg. De partea financiara nici nu mai vorbim.
Ma cam bate un gand. Daca tot zic astia ca o sa aduca emisiunea aia de te schimba total si in Romania. Sa ma las cobai. Sa am ochii mai albastri si mai migdalati, talie de viespe, fundul lui J Lo, la nas n-as prea umbla ca imi place nasul meu. Mi-ar mai trebui putina minte si putina maturitate. Si, totusi, cum naiba sa ma culc eu si sa ma trezesc o alta eu, care nici macar nu voi mai fi eu?
Ok, am sa ma duc la dansuri, sa obtin talia de viespe; la sala sa obtin fundul lui J Lo; am sa recurg la machiajul cu lumini si umbre ca sa obtin migdalarea ochilor; si ochi albastri, pentru ce? Ca toate blondele au ochi albastri. Mai mult sau mai putin naturali. Macar asa, muncind din greu, o sa am timp sa ma obisnuiesc cu ideea de diva, vipa si alte feministe. Ca daca m-as transforma asa, de pe o zi pe alta, m-as plictisi. Cu ce m-as mai ocupa, despre ce m-as mai vaicari pe urma? Ar trebui sa ma marit si sa divortez, iar sa ma marit, iar sa divortez. Ca Raduleasca. Asa as avea ocupatie. Si ai mei? Ar rezista ei la atatea fite? Nu cred.
Bine, ma impiedica un pic si costul acestor miracole. Dar numai un pic. In rest e vorba doar de frica de bisturiu si moralitate. Gargara. Suntem liberi fiecare sa traim cum ne place. Chiar daca altora nu le place. Si sa actionam cum ne taie capul. Si mintea. Ca sa ne fie bine. Chiar daca binele meu nu este egal cu binele celorlalti.
Un comentariu:
Toata copilaria am visat cu ochii deschishi cum voi atinge au varsta majoratului si voi ateriza in cabinetul doctorului plastician care imi va ........" harsht din lungime nasucului"!!!!!!!!!Ce inseamana sa fii copil!!!!! Noroc cu ai mei ca nu m-au finantzat, ca ar mai fi fost inca o " calamitate" in peisajul miorotic !! Cum dracului puteam sa-mi doresc un nas perfect, cand frumoshii mei ochi sunt .....unul intr-o directie si celalalt ...putzin ocupat in cealalta directzie?!!!!!! As mai fi fost eu asa " sharmanta", am citat-o pe mama, o bruma de modestie mi-a mai ramas si mie !!!!!!!
Trimiteți un comentariu