Iah Romania

Nuu, nu iah adica cah, desi... Dar nu.

Intr-una din zile, pe cand ne inghesuiam cinci fete intr-o bucatarie de doi pe doi, ne dadeam cu parerea de ce mai vedem si noi pe la tembelizor. Cu ce ne mai ocupam si noi timpul liber. Cu tampenii, bineinteles. In fine. Si vorbeam despre emisiuni, despre moderatori, despre stirile din ziua de azi, care nu mai sunt domne ce-au fost. Despre pitzi blonde care prezinta stirile. Si care nu au terminat musai filologia. Important e sa fie pitzi. Si blonde. Si despre televiziuni care au incercat marea cu degetul. Care au avut curajul sa faca ceea ce nu au facut celelalte.

Si asa ajunseram sa vorbim de stirile sportive. Si de sport. Si vorbiram de cum ne-am dat noi seama ca si stirile astea sportive sunt mai mult mondenitati legate de sportivi decat evenimente sportive legate de sportivi. Si ne arataram indignate cum domne din 25 de minute de stiri 10 sa fie despre Mutu si Consuelo, 10 despre Chivu si Adelina ca sa nu se supere si 5 despre vreun arbitru sau vreun patron sau vreun impresar care scuipa in direct vreun moderator. Pe sistemul circ si paine. Nunti, sex si sange.

Asa cum bine observati din cele descrise mai sus, sportul in Romanica noastra se rezuma la fotbal. Peste tot in parc auzi mamici laudandu-se "vai, l-am dat pe asta mic sa faca sport, sa se dezvolte frumos" "vai, draga, ce bine. Unde?" "la Sportul, la fotbal" "vai, draga, dar ai fost inspirata, o sa se umpla de bani" Ok, o sa se umpla de bani, de acord. Dar unde se va dezvolta frumos? La fizic, nu cred, o sa ramana un pitic care, in cel mai bun caz, o sa poata alerga mult si bine. O sa isi dezvolte ambitia. Ambitia sa castige mai multi bani si mai multe blonde? O sa isi dezvolte spiritul de echipa. Haida de. O sa devina si el o oaie din Pipera. Sau din Ghencea. O sa isi dezvolte vocabularul. Daaa, nu o sa mai stie nimeni atatea injuraturi ca el.

De ce acest fenomen? Mediatizarea in exces. Poate si saracia. Nu toti isi permit sa isi dea copiii la tenis, ca echipamentul costa. Asa, la fotbal, o minge si maidanul din spatele blocului sunt suficiente. Si, da, faptul ca din fotbal s-a facut o adevarata industrie, o adevarata afacere, cantareste greu. Poti sa cresti repede, cu sau fara talent, iar profitul este mai rapid decat la alte sporturi. A fost o vreme cand aveam gimnastica. Ohoo, si ce gimnastica aveam. Pana i-au dat la o parte pe Bitang si pe Belu. Ca ei vroiau disciplina. Ce-i aia disciplina? Pai si democratia? Adica sa fie asa, mai merg azi o ora doua la antrenament. Ar trebui si maine, dar maine parca m-as duce intr-un club. Si nu vreau sa fiu obosita. Eee si ce atatea medalii? Important e sa participi.

In ultimii ani s-a ridicat un alt sport. Boxul. Nu-l inteleg. Mi se pare violent. Ca si rugby-ul. Nu am capacitatea de a vedea dincolo de crosee si imbranceli. Insa le apreciez. Apreciez faptul ca avem rezultate. Apreciez faptul ca boxul impune disciplina, tehnica si rezistenta. Si imi place sa vad ca sunt oameni care urca. E adevarat, se antreneaza in afara. Cred ca asta e cheia succesului. acum, recent a boxat Bute. Oare cati romani s-or fi trezit la 5 dimineata sa-l vada in direct? Pun pariu ca nici un sfert dintre cei care pierdeau noptile in 1994 cu Campionatul Mondial de fotbal. E drept ca in '94 aveai ce vedea la fotbalul nostru. Nici o zecime dintre cei care sambata seara strigau "hai Romania" chiar si cand au vazut ce bambilici jucau sarbii cu noi.

La ultimele doua olimpiade am avut medalii la scrima. Uau, exista oameni care se pregatesc in tacere, carora nu li se face lobby, oameni care apar doua saptamani la Olimpiada, dau interviuri, sunt in lumina reflectoarelor, dupa care se intorc in sala. La munca. Si ei se casatoresc si ei fac copii. Si ei fac nunti si botezuri. Insa ridica intr-un mod evident cortina numai atunci cand realizeaza ceva, profesional vorbind. Am avut medalii si la judo si la lupte. Iarasi oameni care ies la rampa atunci cand e cazul si nu zabovesc mai mult decat e cazul. Se intorc rapid in sala, acolo unde le sta cel mai bine, acolo unde stiu sa fie ei insisi. Am avut campioni la inot. La canotaj. Nu i-am vazut pe la stirile sportive. Nu stiu unde se antreneaza si cu cine. Stiu doar ca din patru in patru ani, ies la suprafata ca uleiul.

M-am saturat sa imi pun sperantele in fotbalisti. In antrenori. M-am saturat de patroni care isi urmaresc interesele. Astept cu nerabdare momentul in care stirile sportive vor vorbi despre sportivi. Nu despre vedete. Sau persoane publice. Sau personaje ale vietii mondene. Si inchei pe dos decat strigau toti suporterii nationalei lui peste prajit (si suporterii si nationala sunt ale lui peste prajit): "Iah Romania".