luni, 2 martie 2009

Maraton de cinefil

In acest weekend, demult trecut, mi-am dedicat timpul liber vizionarii a 65% din filmele care au alergat spre Oscarurile de anul acesta. Unele si-au meritat locul printre nominalizari, aletele m-au plictisit groaznic, trezindu-ma pe la jumatatea filmului de propriile-mi sforaituri. Nota bene: nu sunt critic, nu ma pricep, voi face doar ceea ce fac referitor la toate activitatile mele cultural educationale. O sa va spun cum s-au vazut prin ochii mei.

Acum ceva vreme am vazut Benjamin Button. Interesant. Dar mult prea lung pentru ceea ce prezinta. Adica, dupa o ora si jumatate am inceput sa ma plictisesc. Pitt nu mai este ce a fost in Legendele Toamnei sau in 7 ani in Tibet. Filmul a fost ok din punct de vedere al machiajului, sau mai bine zis, al efectelor vizuale. Subiectul un pic tras de par. Ceva secvente mi s-au parut pur si simplu aduse din alte filme. Cred ca ii ajung cele 5 randuri.

Slumdog Millionaire. Marele castigator al Oscarurilor de anul acesta. Bun filmul. Bun in sensul ca nu m-am plictisit deloc. M-a tinut cu ochii lipiti de monitor tot timpul. Desi actiunea principala mi se pare usor exagerata, tot ceea ce se brodeaza pe marginea participarii omului la show-ul respectiv este fantastic. Sau poate doar faptul ca ne arata viata pe bune asa cum este in India oamenilor saraci. Mi-au placut decorurile, mi-a placut faptul ca nu am simtit cenzura, mi-a placut povestea de iubire, mi-a placut modul in care a fost prezentata relatia dintre frati. Filmul nu se abate de la regulile filmelor americane: are happy end, binele invinge vorba lui Cabral, aia raii sunt pedepsiti, aia bunii se regasesc si traiesc pana la adanci batraneti. Interesant este modul in care este descrisa viata si lupta pentru supravietuire a oamenilor, mult spus oameni ca in fond sunt doar copii, de jos. Mi-a mai placut si ideea promovata cum ca toate experientele traite iti vor servi candva in viata. Din punctul asta de vedere, Slumdog Millionaire mi-a lasat acelasi sentiment ca si La vita e bella. Vedeti-l. Te face sa te simti norocos pentru putinul pe care ti se pare ca-l ai.

The reader. Kate Winslet e ok. Joaca bine. Subiectul destul de bunicel. Desi pare usor superficial, nu e. Atinge in mare doua chestii destul de grave si destul de controversate: Holocaustul si analfabetismul. Pe fondul unei legaturi care mi-a lasat acelasi sentiment ca si Dama cu camelii, strict din punct de vedere al nuditatii personajelor principale, sunt creionate, ceea ce am considerat eu a fi, doua drame. Drama omului simplu care isi face treaba cu indarjire si isi urmeaza sarcinile fara a clipi, fara sa se abata de la drum, fara sa isi permita luxul de a judeca daca e bine sau nu ceea ce face. Drama aceluiasi om simplu care nu a avut acces la chestiile elementare, necesare pentru dezvoltarea ca persoana, ca individ. Am ramas cu ideea ca niciodata nu-i prea tarziu pentru a te indrepta, niciodata nu-i prea tarziu pentru a incepe lucruri noi, care sa te ajute la self esteem. Un pic patetic personajul lui, care se limiteaza la a trai, fara a actiona. Decat foarte putin. Aproape insesizabil.

Mai am cateva filme de vazut. Dintre cele care au fugit spre statuie. V-as mai recomanda for fun mult prea mediatizatul "Twilight". E ca o poveste ascultata atunci cand eram copii. Putin mai exagerata pe ici pe colo. Insa subiectul e interesant, desi ireal. Pe mine m-a ajutat sa nu imi mai fie frica sa dorm singura. O chestie gen Zburatorul despre care invatam in scoala. Imi astept vampirul. Nu cere multa zoncentrare. Nu vorbeste despre profunzimea diverselor subiecte, nu aduce in discutie chestii controversate. E doar o poveste de dragoste. Frumoasa. Dulce.

Pentru the opposite, puteti incerca "Revolutionary Road". Cu titanicii. Nu va asteptati sa vedeti aceeasi poveste ca in Titanic. DiCaprio a imbatranit. Urmariti-i mainile. Spre deosebire de Twilight, aici avem o poveste despre o casnicie ratata. Doi protagonisti plini de frustrari. Filmul e lung. Si trebuie rabdare multa. Si arata parca prea pe fata realitatea. Nu pot spune ca mi-a ramas in minte altceva decat ei doi in alte ipostaze decat Jack si Rose.


Cam asta referitor la filmele care ruleaza acum pe la noi. Ma duc mai bine sa mai vad "Liceeni".

Niciun comentariu: