Ne reabilitam din temelii

Duminica trecuta am primit o vizita. Neasteptata, insa placuta. De la domnul administrator. Fost administrator. Dar pentru mine tot el e seful de bloc. Comandantul de detasament al asociatiei noastre de blocatari. Cred ca v-am mai povestit despre dumnealui. Un batranel simpatic, daca ma intrebati pe mine, un mos prea vorbaret daca o intrebati pe colocatara sisut. Cum a trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai auzit si vazut, am inceput sa ne plangem.

Cum am mai recunoscut si aici, riscand sa imi atrag pietroaie de la minunatii cititori, sunt o coblocatara destul de comoda. Nu imi place sa intervin in deciziile luate de mult prea minunatii conducatori. De bloc. Sunt doar o oaie in turma. Nu sunt magar. Nici caine. Nici macar berbec. Sunt doar o oaie. Asa ca stau in banca mea. Semnez hartiile de la diferite sedinte la care nu particip. Fac imputerniciri. Ma cert cu toti vecinii care ma privesc acuzator pentru ca lipsesc de la minunatele sedinte de bloc.

Buun. Dupa ce am semnat hatiile, am intrebat, impinsa de colocatara sisut de la spate, ce am semnat. Mi-a explicat omul ca se incepe procedura pentru reabilitarea blocului nostru. Ieeei. O sa avem blocul verde, ca in cantecul ala "bloooc verde cu geamuri de termopan". O sa ne puna geamuri. O sa ne repare subsolul. Si acoperisul. Nu o sa ne mai ploua nici de sus in jos, nici de jos in sus. O sa ne zugraveasca scara. O sa ne omoare gandacii si sobolanii, pe care pot sa jur ca ii aud noaptea plangand de singuratate. Sau de tristete. Vaaai, ce frumos va fi. Dupa blocul nostru verde brotacel, nu vor mai fi ei majoritatea. Vor fi floricele in gradini. Si cainii.... ehei, cainii vor fugi cu covrigi in coada. Vom avea parcari. Nu o sa fie masini cate locuri de parcare. Toate astea vor transforma blocul nostru in seful blocurilor. Se va inalta semet, ee, nu prea semet ca are doar patru etaje. Dar oricum, va eclipsa totul in jur.

Vazand eu atata lapte si atata miere, uitai de probleme. Intrebai asa, intr-o doara, ce se intampla cu usa de la intrare. Care are un ochi gaurit. Aaaa, atat ii trebui sefului de bloc. Incepu sa povesteasca cum niste golani, niste needucati au spart geamul. Care golani, frate, ca sunt niste copilasi de au 12,13 ani. Si acu ce sa faca si ei. L-or fi spart. Or mai fi renuntat si ei la jocurile pe pc si or mai fi batut si ei mingea. Ca si noi ce mai spargeam geamuri. Si plateau ai nostri fara sa cracneasca. Dupa ce le luai apararea copiilor, care mie mi se par chiar educati, chiar daca imi spun mereu saru' mana tanti, intrebai cand inlocuieste geamul. Eeee, de ce sa-l mai inlocuiasca daca tot vin astia cu reabilitarea. Zic "e bine si asa. Dar astia cand vin?" "Eee, pai saptamana viitoare strangem actele, intr-o luna depunem dosarul si intr-un an, doi primim aprobarea." Aoloooo, nici nu mai traim pana atunci. Hai eu ca eu, dar majoritatea vecinilor sigur nu mai apuca termopanele.

Dupa atata critica, il luai la sentiment. Nu de alta, dar cand am vreo problema rezolvabila doar de genul masculin, ca schimbat tevi, spart calorifere si alte chestii pentru care doua facultati nu te ajuta cu nimic, apelez cu incredere la el. El imi recomanda. Specialisti. Care ma jupoaie, dar macar fac sa se opreasca ploaia din casa. Ii spusei ca apreciez cartierul. Ca imi aduce aminte de cand eram copil. La tara. Inconjurata de mosi. Bine, lui ii spusei mai dupa visin, de domni mai in varsta. Ii spusei ca ma simt in siguranta. La mine pe scara nu se intampla nimic fara sa stie cel putin 3 vecini. Fiecare de la cate un etaj: baba de la parter care sta toata ziua la geam, mosul de la doi care spala mereu masina aia de sta pe butuci, doamna bunica de la trei care se plimba mereu cu nepotelul pe afara.

Nimic nu misca la noi pe strada, nici raul nici ramul, fara sa stie cei trei paznici mai sus enumerati. Noaptea dorm linistita ca un prunc dupa baie, stiind ca tura a doua de vecini intra la paza. Baba de la doi e in picioare la ora 3. Ca nu mai are somn. Si sta pe balcon. Si se cearta cu tineretul patriei care la ora aia se intoarce de la discoteca pe una, doua sau mai multe carari. Cainele politistului de la trei latra continuu. Daca ma misc in patul meu scartaitor, imediat ma atentioneaza cu latraturi ca-l deranjez.

Traiesc intr-o fortareata. Cel mai frumos cartier din Bucuresti. Cu cei mai pitoresti vecini. In curand, vom deveni o fortareata reabilitata. Din temelii. Ca sa nu ne daramam la primul cutremur. Ca nu mai avem varsta la care fugeam mancand pamantul. Acuma, numai pana ne dam jos din pat si ne dumirim cum sta treaba trec 20 de minute. Bag seama m-am adaptat varstei predominante la noi in bloc. Nu-i de mirare ca la 9 dorm. Si ca la 5 ma trezesc.