miercuri, 4 martie 2009

Pe burta

In ultima vreme, in viata mea nu se mai intampla nimic iesit din comun. Nimic care sa deranjeze in vreun fel ordinea fireasca a lucrurilor. Rutina. Mai zice bunica-miu cate una atunci cand ne conversam minute in sir la telefon. V-am mai scris despre bunica-miu. Veteranul. Care a ajuns la onorabila varsta de 86 de ani. Ma uimeste mereu cu luciditatea de care da dovada. Si cu faptul ca uneori este mai bine infipt in realitate decat noi, cei care suntem ancorati in jungla. Dar nu despre el vreau azi sa vorbesc.

In toata linistea asta deplina, colocatara sisut are grija sa mai puna putin piper, putina sare. (Draga sisut, citeste te rog toate literele. Nu te numesc cocalara, asa cum ai citit tu si m-ai tras de urechi, te numesc colocatara). Asa cum v-am mai zis si mai ieri alaltaieri, sora-mea e o poveste. Nu stiu cati dintre voi ati vazut filmul "Intamplari cu Alexandra". Vi-l recomand ca sa va distrati copios. De azi inainte vom avea o noua categorie in care vom incadra diversele mele postari. O sa o numim "Intamplari cu colocatara sisut".

Si asta cred ca v-am mai zis, dar ma repet. Sora-mea creste si ea. Mai incet, din cauza datei de nastere. Dar creste. Acum a ajuns abia la nivelul "vrea sa fie pitzi". A inceput operatiunea de transformare cu netezirea diverselor parti ale corpului. Nimic nou sub cerul aripii tinere a familiei Anghel. Numai ca netezirea are loc prin diverse saloane unde merg numai pitzi cu bani. Cum ea e vai de mama ei, ramane mereu leftera. Mai nou, s-a spancenat. Rau. Eu am zis ca si-a batut aia joc de ea. Sau poate cosmeticiana, la randul ei, era frustrata ca nu avea sprancene dese. Si a vrut sa incerce o uniformizare. Dupa chipul si asemanarea ei. Asa ca sora-mea este o pizti cu sprancene de zici ca-s desenate cu creionasul. Bine ascutit. Ca sa nu lase linia prea lata.

Cum vine primavara, cum hormonii sora-mii o iau razna. Ca eu cred ca ea pana la 4 luni a fost baiat. Si la patru luni s-a hotarat ca parca totusi mai bine se face ea fata. Pitzi fata. Asa... cu hormonii. Si uite asa, primavara sora-mea se transforma. Scoate fustele de la naftalina, le scurteaza, isi cumpara ciorapi cu modele diverse. De culori diverse. Scoate bluzele din fundul dulapului. Incepe cu machiaj, cu gloss, cu chestii din acestea de in restul anului zac prin te miri ce ungher al veselei noastre case.

Si uite asa, intr-una din dimineti se trezeste sora-mea cu vise de prea marire. Se aranjeaza. Scoate fustita, pune ciorapii, pune camasuta, pune cizmulitele. Ce sa mai, pitzi de sus pana jos. Isi trage si un martisor in piept. Parul si-l prinde asa intr-un mod neglijento-sexos. Si pleaca. Ca o diva. Ca o vipa. Ca o floare, ca un crin. Dupa cinci minute se intoarce. Ma gandesc cu voce tare:"ce-o mai fi uitat gagauta?" "N-am uitat nimic. Am cazut."

"Aolo", sar ca arsa, ca toate ca toate pana la capitolul sora-mea bolnava sau suferinda. "Unde cazusi, blondo? Pe trepte, la metrou?" "Nu" "Te alerga vreun caine?" "Nu" "Vreun camionagiu caruia ii starnisi diverse pofte?" "Sora-meo, pe mine ma ustura de mor bubele si tu faci bascalie. Nu ma alerga nimeni. Cazui eu. De buna voie si nesilita de nimeni." "Pai unde naiba cazusi, ma pitzi sisut?" "Pe strada" "Ti se facu rau sau cum?" "Nu, ma uitam in spate dupa masina si in acelasi timp mergeam" "Asa si?" "Pai si tu stiai de stalpisorii aia doi, de pe trotuar? Bip, bip, bip." "Nu stiam, ca doar sunt acolo inca de acum sase ani, de cand ne-am mutat noi in cartier"

Va descriu cum arata pitzi sisut: ciorapii facuti varza in genunchi. Genunchii sangeranzi. In caderea-i artistica se juli si pe obraz. Ca sora-mea asta nici sa cada nu stie. Zici ca ieri s-a dat jos din pom. Tocmai ea, oama muntelui. Lasa la o parte pitisenia. Puse o pereche de blugi. Plecaram amandoua. Ca imi cam tremura sufletelu' sa o las sa plece singura asa. In metrou, alta problema. Nu putea sa stea nicicum. Ca o usturau genunchii ei de diva. Dincolo de durerea ei, nu putui sa nu fac putin bascalie. "Iti inchipui tu cator persoane le luminasi ziua?" Ca era rosu si era un card de masini. "Cum te intinsesi tu, cata esti, pe burta? Iti dai seama cate fantezii?"

In alta ordine de idei, sper sa ajungi cu bine acasa. Sau macar, fii si tu mai spectaculoasa! Si bafta la porcaria aceea de disertatie. Si nu te supara ca te dadui de gol. Dar de mult nu am mai ras asa bine. Si nu-ti face probleme. Ca si divele se impiedica de stalpisorul ala rasarit peste cele 2190 de nopti. Si bubele alea din genunchi, pe care nu le-ai mai avut din clasa a 4-a cand jucai frunza in fata blocului, nu te impiedica sa fii o vipa. Keep on the good work!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Nu ca as vrea sa-i iau apararea colocatarei, suntem si noi mai visatoare.....si eu m-am lovit de toti stalpii aflati in calea "fericirii" mele, plecam cu gurile de canale prinse in toc (nu am cum sa uit cum, la 18 ani, cu pantofii mei Guban, aflata la cumparaturi in magazinul Victoria cu primul iubit, am plecat cu un gratar de aprox 20 cm. aflat pe o gura de canal). Asa ca, sisutz, nu te lasa afectata - life is a series of "collisions" with the future; it is not a sum of what we have been but what we yearn to be.

Jefa

Anonim spunea...

Imi pare sincer rau rau,pentru distinsa ta colega, colocatara, care trebuie sa citeasca randurile de mai sus. Ii doresc multi de nervi de otel, si... daca are neoie ii imprumut eu un ...facalet.C.

Andreea spunea...

Ptr. anonim Jefa: :))) eu as zice cascate sau adormite. Tare asta cu gratarul.

Ptr. anonim C.: maaaaah, tu cu cine tii? Cine vine la nunta??

Anonim spunea...

oricum tu nu vii la nunta mea. tu vii la nunta prietenei tale.C