Cine n-are instalator....

Eheeei. Zicea cineva undeva ca viata e ca o minge. Rotunda. Si ca din cand in cand retraim chestii. Asta ar fi de bine, daca am retrai chestii dragute. Mie mi se intampla sa retraiesc cate un cosmar. Si, cum de ce ti-e frica, d-aia nu scapi, revine povestea instalatorului. Nu, nu Mr. Muscolo. Instalatorul Gica. Un brand nou. Ca am zis ca ala de anul trecut a fost varza. Si eu si mai varza pentru ca am lucrat cu el. Imi zic: "sa-mi iau, dom'le, un specialist, caruia chiar daca ii dau o carca de bani stiu ca ii merita". Atunci bine, vorba omului din gura presei.

Ma batea gandul rau (de imi facuse deja bataturi) sa schimb niste robineti pe la caloriferul datator de caldurica la iarna grea. Fripta cu ciorba de acum doi ani cand in Ajunul Craciunului stateam cu galeata sub calorifer tot asteptand si dupa doua ore sa se opreasca apa, ma hotarai ca paza buna trece primejdia rea. "Ia sa vad eu ce si cum si mai ales cat". Si imi zisei sa apelez la prietenul domn administrator. Fost. Administrator, ca prieten inca imi e. Desi dupa isprava asta... Si ii zic: "dl administrator, as vrea sa schimb..." Zice: "se rezolva" Zic: "pai stati sa va zic ce" Zice: "nu conteaza ce, maine vin cu instalatorul sa vada despre ce e vorba si sa ne dea un pret estimativ" Zic: "da' de unde stiti ca de instalator am nevoie?" Zice: "din experienta. Tu tot timpul ai nevoie de instalatori".

Ce-mi zise el mie ii zisei si eu colocatarei. Care sari ca arsa "noi n-avem bani sa trecem strada si tu il chemasi p-asta". Aceasta saritura se datora in mare masura faptului ca a mea colocatara era cu un picior si trei sferturi in masina, in drum spre Croatia ca sa inoate cu pestisorii. Dupa ce o instiintai cum stiui mai bine "lasa ca acuma vine doar sa vada, peste doua luni vine sa lucreze" (atunci credeam ca spun o minciuna nevinovata prin care sa-mi calmez colocatara), statu ea drept si judeca stramb, concluzionand: "eu iti dau bani, dar nu acum". Ok, lasa, zic eu, ca pana vine asta mai luam salariul de doua ori.

Se prezenta meseriasul. Analiza. Cantari. Masura. Nu zicea nimic. Decat cate un hmmmm. Trei camere, trei hmmmm-uri. Zic "ei bine, cat credeti ca m-ar costa toata afacerea?" Zice "eu stiu ce sa zic". Zic "ziceti ce trebuie". Zice "un cot x RON, un metru de teava y RON, teava de cupru t RON, robinetii z RON". In total cam 400 de Roni. 100 de Euro. Uite cum se duce vacanta mea pe apa sambetei. Ok, batem palma. La cei 400 de Roni adaugam manopera. 80 de Roni de calorifer. Fara cel din sufragerie unde avem de spart. Bine. Intrai in hora, joc. Cand incepem? Eu zic: "cand vreti, numai ca eu ajung acasa in jur de 6.30". Zice: "aaaa, nu, ca prima data trebuie sa luam materialele; pe urma stabilim". Ok. Ii zic in gluma (avand in vedere ca era inceputul lui august): "numai sa terminam pana baga astia apa in calorifere".

Cu materialele se rezolva inca din prima seara. Cu meseriasul se rezolva abia peste doua saptamani. Primul calorifer intr-o vineri. Pe la 6. Scos apa din el, taiat, lipit, montat robineti. Ii lua 3 ore. Parca se misca in reluare. Mangaia robinetii aia si garniturile de intrasem la banuieli. In fine. Ramase ca a doua zi la 9 sa se prezinte si sa rezolve si celelalte doua calorifere. Da. Ajunse la 10.30. Isi dadu seama ca ii mai trebuie materiale. Pleca dupa ele. Ajunse inapoi la 12. Cand i se facu foame si pleca acasa ca era gata mamaliga. La 2 se apuca de treaba. Il intreb: "credeti ca avem timp sa taiem tevile vechi si sa le sudam pe cele noi?" Zice "aaa, nu, pai astazi punem decat robinetii. Asta cu tevile o facem alt' data". Zic "saptamana viitoare?" Zice "aaa, nu, ca saptamana viitoare am nu stiu ce lucrare. Ne auzim la telefon".

Trecu luna august. In septembrie ii spun "domnule instalator, haideti sa terminam ca pe urma noi plecam din tara". Zice spiritual "definitiv?" Zic "nu, nu definitiv, insa suficient timp incat sa dea astia drumul la probe si sa o facem fleasca pe babuta de la parter". Zice "pai, eu saptamana asta nu pot ca ma duc sa culeg via. Lasati ca nu-i nimic daca baga astia apa, ca toate sunt inchise." Buuun. Ma intorc. Il sun. "Alooo, sunt eu Picasso". Zice "va sun eu si vedem cum facem". Peste inca o saptamana, suna. Stabilim ca vine sa termine.

O zi i-a luat omului sa faca cele doua gaurici cat o ceasca de ceai. Alta zi i-a trebuit pentru achizitionarea a trei coti. Altii decat cei initiali. Alte doua zile sa isi ia inima in dinti si sa se apropie de calorifer. In cele din urma ne-am apucat. El, ca mester, eu ca sustinator. "Hai ca puteti, hai ca se poate, nuuuu, nu o lasam pe saptamana viitoare ca sa nu deranjam vecinii. Da-i incolo de mosi, sa se trezeasca. Spargem acum." Dupa patru cafele, doua beri, trei drumuri pana acasa ca se racea ba mamaliga, ba ciorba, ba si mamaliga si ciorba, trase tevile. Le lipi. Peretele meu galben pai e acum gri petrol. Gauricile mai sus mentionate au ramas asa. Ca o autostrada pentru gandaci. Care pot acum intra direct in dulapul meu cu haine. Fara sa se mai straduiasca sa depaseasca obstacolul bucatarie. Autostrada va fi astupata dupa ce baga astia apa in calorifere si vedem ca nu pica pe nicaieri.

Spre final, se uita si la baie si imi insira o serie de activitati pe care le va face pentru a ajunge la rezultatul final, si anume repararea cazii. Asadar, la anu', 5 luni sa nu ma cautati. Repar baia. Cu dl instalator. Si peste doi ani zugravesc. Ca sa curat urmele facute la repararea diverselor. Si zugravesc tot cu dl instalator. Ca el de fapt e trei in unu: instalator, electrician si zugrav. As putea sa-l angajez cu carte de munca. Ca as iesi mai ieftin.