Inceput de toamna

Inca de acum vreo doua saptamani, ii cant unei prietene pe mess (pentru posibilii sefi sau colegi care prin cine stie ca magie ar ajunge pe blogul meu: bineinteles, atunci cand nu avem treaba) Emotie de Toamna a lui Nicu Alifantis, Toamna lui Tudor Gheorghe si alte variatiuni pe aceasi tema. Prietena mea ma citeste si se inchina, rugandu-se pentru rabdare. Am mai spus-o si imi place s-o repet: iubesc toamna cu tot ce aduce ea. Dar stati sa vedeti de ce.

Toamna imi aduce gutui si dulceata de gutui. Si struguri si must. Si ultimele gratare la iarba verde. Si reduceri la papuci si sandale si scoate pantofii de la naftalina. Si soarele blandut, care managaie cu ultimele puteri fete ale oamenilor tristi. Si nu numai. Toamna aduce frunze galbene, miros de frunze arse, peisaje care iti taie respiratia, culori aproape ireale. Toamna aduce noi iubiri. Poate. Sau readuce vechi iubiri. In amintire.

Toamna asta imi aduce vreo cateva plecari. Scurte. Insa datatoare de energie. Si speranta. Si optimism. Si oboseala. Placuta. Pentru ca daca toata lumea se inghesuie sa plece in concediu vara, pe calduri sufocante, eu plec in vacanta toamna. Din moment ce iubesc si toamna si vacantele, e logic sa le unesc. Toamna e de fapt inceputul vacantelor. Al sarbatorilor. Parca deja se aud colinde.

Toamna asta mi-a adus dureri de stomac de la must. Care nu mai era must. Era mai mult vin. Si mi-a adus o iesire cu ai mei. Dupa multe luni. La casa de la tara. Care in imaginatia mea e un fel de conac al Sasei lui Zamfirescu. In realitate, nu. Dar, again, nici eu nu sunt Sasa. Si nici Matei nu era pe nicaieri. Erau insa ai mei. Si ma gandeam ca sunt un om norocos. Am o familie faina. Pe care am descris-o candva aici. Nu pe toata, insa. Asta nu inseamna ca nu sunt toti importanti sau ca nu-mi aduc toti liniste sau ca nu ma incarca toti pozitiv. Si, desi pare ciudat, ai mei sunt ca vinul. Cu cat trece timpul peste ei, cu atat devin mai placuti.

Tot toamna asta mi l-a adus si pe dl instalator. Din nou. Altul. Nu acela de anul trecut. Anul asta am incercat o noua marca. Mai curat, mai uscat. Si, am sperat eu, mai rapid. Speranta, dragii babei, moare si ea in cele din urma. De doua luni ne chinuim sa inlocuim doua, nota bene, doua tevisoare la un calorifer. Dupa aventura, pe care o voi descrie cat mai pe larg, asa cum prea bine merita mesterul nostru, intr-o viitoare postare, suntem atat de aproape de finalizare. Si, daca ne ajuta tot regatul ceresc, o sa avem si caldura, fara sa inundam babuta de la parter.

Incepura si scolile. Saracii copii. Gata cu vacantele pitoresti la bunici. Sau asa mi le imaginez eu. Pitoresti. Gata cu dormitul pana la 9 si cu grijile care se rezumau la sa ma joc cu Gigel sau cu Gigica? Se facu 14 septembrie si le furara copiilor o zi din vacanta. Asa ca, luni dimineata, pe 14 septembrie, cand eu ma pregateam de vacanta, copii incepeau scoala. Daca ar fi inceput numai ei, parca n-ar fi fost asa o problema. Dar cu copiii mersera si parinti si bunici si vecini si neamuri. Astfel ca metroul era mai mult decat neincapator, strazile mai blocate ca niciodata. Si inca nu venira toti studentii. Sa te tii atunci distractie.

Se schimbara si grilele la tembelizor. Incepura talk show-istii sa dea din gura iar. Balacareala din politica e din ce in ce mai mirositoare, urat mirositoare, pe masura ce se apropie mult trambitata campanie. Au inceput diverse seriale, mai de comedie, mai telenovelistice, mai reality-show. Fetele de la stiri si-au schimbat freza. Combinari si permutari diverse. Mai are emisiunea cu dansul sa revina si gata. Putem sa ne pregatim de Sarbatorile de iarna.

Tiganca de la metrou are deja crizanteme, taranii din piata au adus tufanele. Crizantemele tigancii sunt mai scumpe decat trandafirii, tufanelele taranilor mai scumpe decat cartofii. Pretul la varza murata a inceput sa scada. Lumea pune muraturi, drept urmare gogosarii si castraveciorii sunt la mare cautare si sunt si scumpicei. Da, desi e greu de crezut, lumea mai pune muraturi.

Prin Bucuresti sunt urmatoarele: au fost zilele Bucurestiului. Nu stiu sa va spun decat despre artificii, care au fost tare frumoase si pe care le-am vazut din avion la intoarcere (si nu, nu erau artificii care sa salute intoarcerea-mi glorioasa). Sunt diverse festivaluri: al berii, al vinului, al bucatelor. Pietele sunt pline de legume si fructe de sezon. Dorobanti-ul s-a mutat pe Lipscani si se bucura de ultimele saptamani de baut cico la terasa in Centrul Vechi. DN1 e mai aglomerat la sfarsitul saptamanii decat Autostrada Soarelui.

Cri cri cri.....nu credeam c-ai sa mai vii.