CO

Cum de ceva vreme concediul meu se rezuma la calatorii in afara tarisoarei mult iubite si cum aceste calatorii ustura la buzunar si prin urmare nu pot fi facute pe atat de des pe cat mi-as dori, vin cu ceva zile de concediu restante de anul trecut. Si, cum hr-ul multinationalei in care imi desfasor cu atata drag si spor munca ma tot presasa plec sa ma odihnesc, ma hotarasc sa imi iau intr-o zi de luni o pauza. In care sa dorm, sa vad toate filmele care au aparut si de care nu am avut vreme sau chef, sa vegetez intr-un cuvant.

Zis si facut. Certat cu sefii, tras ca magarul ca sa termin toate treburile la minunatul job, mituit colege ca sa imi tina locul. Toate cu gandul la minunata zi de concediu. Minunata pana duminica seara, cand colocatara imi zice clipind des din genele-i lungi: "ce-ar fi daca ai incerca sa rezolvi tu cu impozitul, ca sa ne luam o grija, ca stii ca astia au program din doi in doi si nu ajungem niciodata la ei?" Zic "bine, fie, ca n-are cum sa dureze mult". Rezultatul l-ati aflat dintr-o postare anterioara. Ma gandesc "daca tot plec de acasa, ma duc sa rezolv si cu pasaportul, ca, la cat de instabla sunt in ultima vreme, poate mi se nazare sa mai plec pe undeva inainte de septembrie si sa fie totul in regula. Ce naiba, cat poate sa imi ia? Maxim o ora". Rezultatul, de asemenea, l-ati aflat.

Si imi mai zic "ia sa profit eu de timpul liber si sa ma transform nitel. Sa mai schimb culoarea la poadoaba-mi capilara, la cele 20 de ungiute, sa mai defrisez din padurile care cuceresc teren pe picioarele mele". Si o luai spre coafor. Dimineata, la prima ora, ca sa termin cu toate pana in pranz si sa mai am timp si de faza cu filmele, pentru care a fost luata initial ziua de co. La salonul de infrumusetare (e de porc sa zici coafor), toata lumea e in doliu. Dupa Michael Jackson. Tot timpul petrecut acolo am dezbatut sau am ascultat dezbateri referitoare la viata, cariera, moarte, mostenire, copii, parinti, frati, surori, prieteni, amante, amanti. Totul, dar totul, disecat in cel putin 14 ite.

La salon te pui la curent cu tot ce misca-n tara asta: raul, ramul, cine cu cine, care cu care sau, mai juicy, care pe care. Cine s-a mai maritat, cine a divortat, cine e bolnav, care a mai ramas gravida, cu cine, de ce si chiar cum. Cine s-a mai ingrasat, cine a slabit. Din politica, din mondenitati, din tara, din afara ei. Ce se mai poarta si ce nu. In materie de carpe, culori, tunsori, masini. Daca ai putin noroc, mai nimereste si cate-o vedetuta in devenire, care vine sa dea peste cap regula bacsisului de 10-15%. Si care isi acorda importanta pe care inca nu o are. Sau pe care nu o va avea probabil niciodata.

Cum infrumusetarea dureaza, la unii mai mult ce-i drept, am terminat in 4 ore. Imaginati-va cum aveam capul. Vopsit, insa mare. Am iesit mancand pamantul, gandindu-ma ca pentru o luna nu mai calc pe acolo nici moarta. Nici nu as mai avea cum, si sa vreau. Am lasat jumatate de salariu. Ce sa-i faci... Frumusetea cere sacrificii de toate felurile. In statie la minunatul autobuz, admir investitia facuta, Si ca timp si ca bani. Ce naiba o fi fost in capul meu sa ma fac asa blonda? Si sa o las pe aia sa imi vopseasca gherutele in culoarea asta de bomboana? E clar, imbatranesc si o iau pe aratura.

Dupa toate cele mai sus enumerate, ajung acasa. Ma uit la ceas. 18.20. Concluziile unei zile de co: trezit cu noatea in cap, alergat ca disperata sa apuc sa fac tot, fara timp pentru pranz, fara filme, fara vegetat in motul patului. Ziua se incheie apoteotic cu mine ajunsa la dracu-n praznic colt cu lanul de porumb gratie Metrorex-ului care a schimbat denumiri de statii, trenuri, magistrale si tot asa. Macar am platit impozitul si n-o sa imi aruncati chiftelute cu prastia pe geam la Jilava. Si mi-am facut pasaportul, deci pot sa plec din tara. Lasa, ca vad eu si filmele si vine el si co-ul...