vineri, 10 iulie 2009

De vara

Si uite asa, de cand intrai si eu in grupul muncitorilor cu drag si spor ai gliei stramosesti si ma vazui cu ceva salariu mai serios, dadui iama in parfumuri. Ma stie omu' care face si el ban de-o paine destul de pufoasa si de albicica, daca e sa ne luam dupa banii pe care ii incaseaza numai de la colegele mele de job. Nu ma mai gandesc cate alte colege ale altor colege de job se baga sclav la stapan luna de luna.

Asa. Ziceam ca ma stie omu'. Mi-a invatat si preferintele. Si mi-a descoperit si punctul slab: ma plictisesc repede de un parfum. Si el ma ia prin invaluire. Hai ia-l pe asta de miroase a trandafirul ala pe care l-ai vazut tu la expozitia de la Madrid, ca de asta sigur nu te plictisesti. Si ia-l in cel mai mare gramaj ca sa ai, ca acuma vine vara. Imhm. Si ma fraiereste. Si uite asa am acasa vreo 5 parfumuri din care am consumat un sfert. Si imi iau altele si altele si altele. Mai nou si colocatara a inceput cu aceleasi probleme. Sa speram ca pe ea nu o tine mult.

Si, cum bine previzionase comerciantu' nostru, veni vara. Peste tot. Pe strada, in autobuzul 253, in metrou, in troleul 70, la mare, la munte, in iubita capitala. Veni vara aia adevarata, nu vericica. Veni vara sub toate formele. Canicula, pielicica dezvelita pana la limita vulgaritatii, cresteri semnificative la vanzarea de apa si de beuturici care mai de care mai ingrasatoare, dureri de cap de la aerul conditionat care transforma biroul intr-un mic frigider, bataturi de la papuceii care se tin intr-o baretuta cat se poate de subtirica. Se deschisera strandurile, autostrada soarelui a devenit un infern, primarul leguma a adus dansatori de samba.

Acuma nu trebuia sa-mi spuna negustorul ca sa-mi dau seama ca a inceput sa-mi transpire mustata. Nu radeti. Ca si femeile au mustata. Si mie, incepand din anul 2009 (notati repede undeva), a inceput sa-mi transpire mustata. Si nu, mustata mea nu e ca a tenismanului care si-a pus numele si pe asigurari si pe banci si pe alte chestii. Si tot transpira. Mustata, nu tenismanul. Mie ca mie, dar altora le transpira alte parti ale corpului. Care degaja diverse miresme. Care mai de care mai imbietoare. Asa ca in mijloacele de transport in comun ai nevoie sa-ti simti parfumul. Ca sa rezisti calatoriei.

Afara, pana si asfaltul ala, care e carpit in fiecare an, transpira. Si pana si el degaja miresme. Desi il spala masinile lui Prigoana de trei patru ori pe zi. Una din doua: ori apa cu care ii este facut dus nu este tocmai curata si nemirositoare, asa cum ar fi normal, ori noi, umblatorii, din invidie ca el, asfaltul, e mai curat, mai uscat, senzatia prospetimii, il murdarim, sau mai bine zis, il imputim. Cand nu miroase a urina de bi sau patruped, miroase a incins. Si se mai si inmoaie de ne intra tocurile noastre de pitipoance ratate pana la jumatate in smoala moale.

Copil fiind, stiam ca vine vara cand apareau gladiolele. Gladiolele erau florile lu' tovarasa invatatoare. Si i le ofeream noi, puradeii, soimii patriei, la sfarsitul anului scolar. Si primeau coronita. Si plecau in tabere. Sau primeam pedepse. Si nu plecam nici macar in fata blocului, la copii. Oricum era, sfarsitul anului scolar oricum abia il asteptam. Ca era egal cu vacanta. Si oricat de suparati ar fi fost ai mei ca am avut media 9 la desen sau la muzica (ce sa-i faci, eu cu latura asta artistico-boema mai greu), tot ma trimiteau macar la bunici. Sau poate tocmai de aia. Sa ma duc in mijlocul privighetorilor si sa invat sa cant.

Era clar ca vine vremea de mers la mare cand se apuca mama sa ne faca la masina ei de cusut Nicoleta costume de baie fistichii, salopete, pantaloni scurti si alte alea. Sau cand ne aducea tata primele cirese. Sau cand ii vedeam pe ai mei ca fac socoteli sa vada cand pica weekendul in care circula numerele cu sot. Stiam ca e vara cand mergeam la bunica-miu si manacam platagele din gradina si lubenita luata din carutele care strabateau cat era ziulica de lunga ulitele satului sau luam, pe ascuns, o inghetata de la baba Gica, o tiganca veritabila, neagra si din cauza originii dar si din cauza vesnicului razboi pe care il avea cu apa si cu sapunul.

Vara a ramas aceeasi. Studentii si elevii sunt in vacanta. Se inghesuie pe plaja la Mamaia. I-am vazut cu ochii mei. La stiri. In mijloacele de transport in comun ale capitalei noastre pute ca in fiecare vara, desi asta cu revizia la apa calda nu mai e de actualitate de cativa ani buni. Lu' tovarasa tot gladiole i se duc, daca i se mai duce vreo floare. Coronite nu se mai fac, ca e de porc. Blondutza e fericita ca de vreo luna sade cu burta la soare si isi bronzeaza pana si talpile. Bucurestiul se goleste. Fantanile de la Unirea ne stropesc zilnic. Curge viata. Usor. Ca un sprit de vara.

Niciun comentariu: