De la berbec la berbec

Iubita mea iubita,

Intr-o zi calda calda de vara, mamuca ta, adica sora-mea, ma anunta telefonic (atat a dus-o pe ea mintea plina de emotii) ca tu esti deja a doua liniuta. Asa ai aparut in vietile noastre: a doua liniuta. Sa nu-ti mai spun ca am avut mare noroc sa fiu la corporatie (sper sa nu vezi tu ce inseamna corporatie, sa stii cuvantul doar din povestile mele si ale maica-tii). Pe scaunul aprobat de serviciul de SSM. Adica destul de bun de stat pe el. Si de aproape lesinat pe el. In cazul meu, a functionat ca un arc. Saream prin birou, razand si plangand in acelasi timp (asta se numeste instabilitate emotionala), strigand ca descreierata ca voi avea un nepo.

Sa nu te intristezi. Am zis un nepo, asa, de dragul discutiei. Stiam de la prima lacrima a muma-tii ca vei fi o nepo. Eeee, acusi, cand medicul a inceput cu estimarea sau calcularea (ca naiba mai stie cum fac medicii astia: fie ghicesc, fie au un algoritm) datei cand urma sa faci tu ochii mari in aceasta lume, s-a ingrosat gluma. In primul rand, urma sa fii o berbecuta. Ehee, ce am mai ras de babacii tai. Ma rog, muma-ta avea experienta, ca doar impartise casa, masa, patu’ si iubirea bunicilor cu o berbeaca. Dar al batran al tau...nici acusi nu e saracu’ constient 100% de ce il asteapta. Pe urma, ai avut ca zi de dat bomboane la scoala dupa cum urmeaza: 15 aprilie, 13 aprilie, 10 aprilie, 9 aprilie. Aci, la 9 aprilie, mi s-a cam rupt filmul. Iti dai seama, cum ar fi fost sa ne batem pe cadouri?

Acuma, pe sistemul “sa nasti cand oi vrea tu, numai pe 29 februarie sa nu fie” (asta fusese replica lu’ buna-tu cu vreo 30 de ani in urma), babacu’ tau ii zicea mamichi-tii: “ce conteaza, domne, sa fie cand o fi. Poate sa fie si in ziua de Paste. Numa’ pe 01 aprilie sa nu fie!”. Iar tu, exact ca mama-ta, fix cand ai vrut tu te-ai aratat. Adica pe 01 aprilie. S-a lasat cu aplauze venirea ta. Eu cu taica-tu pe holurile spitalului ne minunam cat esti de frumoasa. Intre noi fie vorba, aia cu cioara e valabila: nepo, fara suparare, erai uratica tare. Botita, turtita, rosiuta. Dar cu o personalitate de adevarat berbec. Faceai ordine si disciplina in camera aia unde erati mai multi viermisori. Urlai tu, urlau si ceilalti. Zambeai tu (ma rog, noi ziceam ca e zambet. Era de fapt, mai mult o strambatura asa...), zambeau si ceilalti. Domne, ce sa mai. Lead by example!

Incepura sa curga orele. Zilele. Lunile. Tu, ca Fat Frumos (nu te supara, maica-sa, dar chiar mi se pare mai mult spre Fat Frumos decat spre Ileana Cosinzeana). Tanti pediatra zicea ca mai intai vei merge de-a busilea. Tu direct in picioare. Ca mai intai o sa te strambi la mancare. Tu direct cu mainile in castron. Ce sa zic...recunosc stilul de “pe cuvantu’ tau? stai sa vezi ca n-ai dreptate”. Imi place cum ai tai incearca sa iti puna limite. Pe care doar daca le accepti, le si respecti. Imi palce cum te ridici de fiecare data cand cazi. Si mai zambesti si smechereste. Parca zici: ai vazut cat de fain am cazut? Si cand nu stii cum sa ajungi mai repede in bratele mamuca-tii de frica gainilor. Dupa care cu un zambet laaarg povestesti ca te-ai speriat. Doar atat.

As vrea, iubita mea, sa ai grija mereu de copilul din tine. Pentru ca este un copil frumos. Sa stii ca e sanatos sa tipi (sau, ma rog, sa faci vocalize...poate vei fi vreo Angela Gheorghiu, mai stii), e si mai sanatos sa incerci. Orice. Nervii babacilor, nervii bunicilor, nervii unchilor si matusilor. Sa mergi cu bicileta pe pietris si sa cazi fix in genunchi (trebuie si astia cu plasturii sa-si castige existenta). Sa nu iti placa in Salina (nici mie nu mi se pare vreo chestie uau, chiar daca face bine la sanatate). Sa ti sa para normal ca, daca tu nu dormi, sa nu doarma nici ai tai (cum sa ai atat de multe de spus si sa nu te asculte nimeni doar din cauza de somn?). Sa ii vrei pe ai tai toti fresh si gata de joaca si la 7 si la 13 si la 19 si la 23. Sa fie mai importanta joaca si timpul cu tine decat curatenie, gatit, cumparaturi (sa se descurce cu organizarea, doar de asta sunt adulti si corporatisti cu deadline-uri).

Mi-as dori sa ai incredere in tine. Ca poti, vorba reclamei. Poti orice, oricand, oricum. Ar fi bine sa poti avea incredere si in altii. Cu mici limite. Sa vezi si sa traiesti viata cu umor. E foarte important. Sa razi. Cu gura pana la urechi. De tine. De ceilalti. Cu ceilalti. Sa incerci. Mereu altceva si altceva. Sa asculti, nu doar sa auzi. Sa iti dai timp si ragaz sa cunosti oamenii. Oamenii sunt minunati. Trebuie doar sa ii cunosti. Nu superficial. Profund. Sa calatoresti. Calatoriile sunt cele mai bune investitii. In tine, in puterea ta de intelegere, de respect, de acceptare a celor de langa tine. Sa traiesti momentul. Sunt bune si pozele, insa cele mai faine amintiri sunt cele care iti raman intiparite pe retina, gravate in suflet. Sa iti asumi riscul de a iubi. Mult si intens. Oameni, flori, animale, natura, experiente. Cu siguranta vei iesi cateodata sifonata. Dar, la ce bun o rochie perfect intinsa care zace in dulap? Nu mai bine una putin sifonata care vede sorele, simte mangaierea, se bucura de ploaie si de culorile curcubeului?

As mai vrea ca, pana ce mai cresti tu, sa reusim sa schimbam putin valorile societatii. Sa reusim, pentru tine si pentru prietenii tai de joaca in nisip, sa ne reinventam. Sau, mai bine, sa ne intoarcem la tot ce era curat cand eram noi ca voi. As vrea ca tu sa fii femeie. Ok, puternica, bataioasa, insa femeie. Sa stii, nepo, ca daca te hotarasti sa fii sotie si mama si sa lasi corporatia altora nu e neaparat semn de lasitate. Si sa mai stii ca daca vrei sa fii ospatarita si nu manager este iarasi ok (sper sa nu ascunda muma-ta fraza asta). Important e sa iubesti ceea ce faci. Sa iti aduca satisfactii. Altele decat cele financiare. Important este sa iti fie bine tie cu tine. Sa poti sa razi. 99% din timp. Sa stii ca nu e rau sa nu poti mereu. Vor fi intotdeauna oameni care sa te ajute (instalatorul sa iti schimbe robinetii, vreun vecini sa iti schimbe becul, omul de langa tine sa care sacosele, psihologul sa te invete sa gestionezi emotii, trairi pe care nu le poti gestiona singura, ai tai cand nu o sa mai vezi rostul). Sa poti sa plangi. Deschis, curat. Fara sa te ascunzi prin toalete, sub machiaj. Sa stii ca e important sa vorbesti. Chiar daca o sa iti spuna toata lumea ca esti obositoare sau ca i-ai creierit. Comunicarea e foarte importanta si ajuta la sudarea relatiilor, la ventilatie emotionala, la evitarea unor nenorociri din ce in ce mai prezente in vietile noastre.

Timpul e al tau. Ai dreptul sa decizi singura ce faci cu el. Cum si in ce il investesti. Cu cine si de ce il imparti. Daca tot veni dreptul de impartit. Tu decizi ce si cu cine imparti. Cu siguranta, ai tai iti vor da prin educatie toate instrumentele de care ai nevoie ca sa iei decizii asumate. Sa ai grija de curaj. Sa nu il lasi sa iti scape. E foooarte alunecos si fuge cand nici cu gandul nu gandesti. Viata e a ta si ea. Si e, as far as we know, doar una. Cel putin, aci pe Terra. Traieste-o, iubita mea, pastreaza rolul principal, nu te transforma in spectator! Bucura-te si transforma orice minus in plus. Incearca sa nu sari peste acte, caci fiecare partitura isi are rostul si locul ei. Si nu te ghida in functie de aplauzele audientei. Ghideaza-te dupa bataile inimii tale, dupa cascadele de rasete care rasuna in interiorul tau, dupa linistea sufletului tau!

Nota bene! Vei avea mereu mereu langa tine aceiasi doi oameni catre care acum te intorci pentru confimarea fiecarui pas pe care il faci. Vor veni vremuri in care ai sa ai impresia ca nu te cunosc, ca nu te inteleg, ca s-au schimbat. Indiferent de etapa, perioada, situatie, ei vor fi acolo! Si nu le va fi nici lor usor. Vei fi, ca orice berbec care se respecta, revoltat si revoltator, vei vrea sa schimbi lumea (vei avea impresia ca te lupti cu morile de vant), sa muti muntii, vei fi deschizator de drumuri (sper ca in primul rand sa fii deschizator de drumuri pentru tine), incapatanarea intruchipata (sper sa fie incapatanarea de a fi fericita), sufletul oricarui grup (chiar daca unii iti vor spune bufon...bufonul este un personaj foarte important in orice regat), or sa te doara coarnele de atatea insistente care pentru unii vor parea inutile dar care tie iti vor deschide perspective, oameni, relatii!

La multi ani pui de om, la multi ani pui de sora-mea! Ai inceput frumos!