In cautarea cadoului perfect

Incep sa ma obisnuiesc la job. Mi-a luat 6 luni. Atat imi ia de obicei sa ma integrez intr-un colectiv nou. Dar, odata integrata, nu mai scapa omul de mine. In fine. Sa revenim la ideea de baza. E frumos sa lucrezi printre oameni si cu oameni. Desi responsabilitatea e destul de mare, zilele astea, mai mult ca oricand, am simtit colegialitate si lucrul in echipa.

Ziceam mai zilele trecute ca plec la Viena. Achizitionat bilete, tot. Surpriza: s-ar putea sa nu pot pleca de la job. Si cum imi plangeam eu soarta si cei 200 de euro aruncati pe geam, ma salveaza o colega, hotarata sa isi sacrifice ea vacanta pentru toate egoistele care si-au facut rezervari de sarbatori. Frumos, n-am ce zice. As fi facut la fel. Sincer.

In minunata multinationala in devenire, se trasera biletele. Ca sa fim Mos Craciun unul pentru celalalt. Ca asa cum ati vazut, Mos Craciunul ala adevaratul e tare trist si amarat. Si lovit in plin de criza. Asa. Si trasei. Nu cu ochiul. Decat putin. Nimerii o colega. O stiu. Nu prea bine, dar macar mai am tangente cu ea din cand in cand. Am avut noroc. Au fost unii colegi care au tras colege (la sorti) pe care nu le-au vazut niciodata.

Buun. Sa plecam in minunata cursa. Dupa cadoul perfect. Sa nu fie nici prea scumpicel. Ca nu mai am fonduri (achizitionat bilete pentru o alta excursie, dar asta e alta poveste). Si sa fie si frumusel. Si sentimental. Si hazliu. Si original. Ca mi-au spus din start toti colegii ca se asteapta ca anul asta sa iau eu premiul pentru originalitate. De la faptul ca fac mereu pe bufonul mi se trage. Asa-mi trebuie.

Sa incepem cu Unirea. Ca am vazut eu ca e targ de Craciun. Zis si facut. Plecat de la job. Pe tocuri de 15. Ajuns la pomul laudat. In prima casuta era saorma. In a doua erau sucuri. In a treia, vata de zahar. Maai sa fie! Nimic original si dragut? As putea sa ii iau o saorma. Si sa-i desenez un om de zapada pe lipia aia de la saorma. Mai pe la mijlocul bulevardului, cd-uri cu colinde. Pai cd-uri pot sa ii fac eu. Stiu, stiu, piraterie. Nu-i frumos, da-i moca.

Hai la Dalles ca pierdem vremea. La Dalles, aceleasi chestii ca si de Pasti. Numai ca acum, in loc de oua, sunt mosi craciuni. Ce sa iei si frumos si ieftin? Nimic. Era niste argint p-acolo, dar cum mai castig eu premiul cu argintarii? Ce mai era la Dalles? Lume. Cata frunza cata iarba. In rest nimic deosebit. Chizenarii la pret dublu fata de Europa. Ooofff, nicio idee. Niciun ajutor.

Hai in Titan la noi, unde-i cald si bine. Si plin de porcarele. Intr-o ora am gasit ce n-am gasit in trei zile colindand buricul Bucurestiului. Ieftin si bun. Si traznit. Si funny. Si folositor. Bravo, manca-o-ar mama. Sa ma pup. Mai am de impachetat si de gasit o idee traznita de a-i da cadoul fetei. Si mai am asa: cadouri pentru ai mei, pentru prieteni, pentru sora-mea, pentru colege. Si buget ioc.

Noi sa fim sanatosi! Ca avem prim ministru, avem timp frumos afara, avem reduceri la Bata.

Sper sa scriu cat de curand! Din pacate, luna Decembrie e destul de aglomerata, insa voi face tot posibilul sa scriu. Asta precizare este pentru Blonduta care mereu ma cearta ca nu scriu. Zilnic. De doua ori pe zi. Daca ar fi dupa ea, ar trebui sa nu mai fac nimic altceva. Decat sa scriu. Oofff, off, mai, mai!