A fost primul an de cand ma aflu in campul muncii cand, inclusiv pe 24 decembrie, ma aflu la munca. Ciudat, dar nu imi pare rau. La munca, bate vantul. Suntem cinci sase persoane. E ok. Ca nu ne mai ingramadim la bucatarie sa mancam. Ce sa mancam? Ca si astia de la catering sunt in vacanta intre 20 decembrie si 05 ianuarie. Mancam porcarii. Junk food. Ca aia lucreaza. Si ne-o aduc la scara.
La radio, din cand in cand, ne mai colinda Hrusca. Ca daca nu colinda Hrusca e ca si cum nu ai avea porc de Craciun. In metrou, am stat jos. Pe scaun. Si eram 10 oameni in tot metroul. M-am simtit ca si cum metroul ar fi circulat doar pentru mine azi. Unii au masina si sofer. Eu am avut azi metrou cu sofer de metrou.
Pe strazi miroase a caltabos. Si a sarmale. Pe scara blocului miroase a cozonac cu nuca si cacao. Nuca si cacaoa nu miros, dar imi imaginez eu ca nu se poate sa faci cozonaci fara nuca si cacao. Sau macar cu rahat. Ar fi ca porcul fara sorici. Ar fi ca un Craciun al familiei mele fara macar o pereche de pijamale cadou.
Mai e cate-o vecina pe ici pe colo care mai spala cate-un ochi de geam. De, femeie de cariera, care nu a putut scapa pana acum de la pusul caramizilor la cariera. In rest, in dimineata asta, colocatara sisut, companion de suferinta in aceste zile grele, imi canta "Ioane, Ioane, toata lumea doarme". Numai eu nu pot sa dorm. Ca mai am rapoarte de facut pentru diversi clienti. By the way, e nasol in consultanta.
In holul firmei noastre au venit colindatori. Sunt frumosi. In costume populare. Si canta frumos. I feel the spirit, cum ar zice colocatara. O colega a incalcat postul si a adus azi un cozonac. Abia acum realizez de ce nu sunt eu o partida buna. Nu stiu sa fac cozonac. Ce tiramisu, ce torturi, ce prajituri? Stii sa faci cozonac, esti cineva. Nu stii, esti pierdut. Ma uit la colegele mele. Parca am fi copii. Ne batem pe cozonac. Ne plangem de mila una alteia si, la plecare, ne uram seara buna si pe maine. Heeei, maine nu, ca maine e Craciunul.
Dimineata ii spuneam colocatarei ca in Ajun facem si dregem, ca in Ajun cumparam nu stiu ce si facem si curat si spalam, si, si, si. Pana m-a pocnit colocatara:
"Ioane, Ioane, toata lumea doarme, azi e Ajunul".
"Ceeee?"
"Imhm, buna dimineata!!!!"
Inca un pic. Mai este atat de un pic. Si ma duc acasa. La mama. Si facem bradul cu tata. Si facem sarmale cu mama. Si cornulete. Si diseara ne plimbam pe bulevard. Ca sa vedem luminitele. Si stam la un pahar cu tata. Si vine Mosul cocolosul. La mine deja a venit, dar astept sa imi strang toate darurile. Si voi face o postare in care sa ma laud. Ca asa m-au invatat pe mine ai mei. Sa fiu modesta.
Hai cu sfarsitul zilei!!!!! Craciun fericit, tuturor!!!!
La radio, din cand in cand, ne mai colinda Hrusca. Ca daca nu colinda Hrusca e ca si cum nu ai avea porc de Craciun. In metrou, am stat jos. Pe scaun. Si eram 10 oameni in tot metroul. M-am simtit ca si cum metroul ar fi circulat doar pentru mine azi. Unii au masina si sofer. Eu am avut azi metrou cu sofer de metrou.
Pe strazi miroase a caltabos. Si a sarmale. Pe scara blocului miroase a cozonac cu nuca si cacao. Nuca si cacaoa nu miros, dar imi imaginez eu ca nu se poate sa faci cozonaci fara nuca si cacao. Sau macar cu rahat. Ar fi ca porcul fara sorici. Ar fi ca un Craciun al familiei mele fara macar o pereche de pijamale cadou.
Mai e cate-o vecina pe ici pe colo care mai spala cate-un ochi de geam. De, femeie de cariera, care nu a putut scapa pana acum de la pusul caramizilor la cariera. In rest, in dimineata asta, colocatara sisut, companion de suferinta in aceste zile grele, imi canta "Ioane, Ioane, toata lumea doarme". Numai eu nu pot sa dorm. Ca mai am rapoarte de facut pentru diversi clienti. By the way, e nasol in consultanta.
In holul firmei noastre au venit colindatori. Sunt frumosi. In costume populare. Si canta frumos. I feel the spirit, cum ar zice colocatara. O colega a incalcat postul si a adus azi un cozonac. Abia acum realizez de ce nu sunt eu o partida buna. Nu stiu sa fac cozonac. Ce tiramisu, ce torturi, ce prajituri? Stii sa faci cozonac, esti cineva. Nu stii, esti pierdut. Ma uit la colegele mele. Parca am fi copii. Ne batem pe cozonac. Ne plangem de mila una alteia si, la plecare, ne uram seara buna si pe maine. Heeei, maine nu, ca maine e Craciunul.
Dimineata ii spuneam colocatarei ca in Ajun facem si dregem, ca in Ajun cumparam nu stiu ce si facem si curat si spalam, si, si, si. Pana m-a pocnit colocatara:
"Ioane, Ioane, toata lumea doarme, azi e Ajunul".
"Ceeee?"
"Imhm, buna dimineata!!!!"
Inca un pic. Mai este atat de un pic. Si ma duc acasa. La mama. Si facem bradul cu tata. Si facem sarmale cu mama. Si cornulete. Si diseara ne plimbam pe bulevard. Ca sa vedem luminitele. Si stam la un pahar cu tata. Si vine Mosul cocolosul. La mine deja a venit, dar astept sa imi strang toate darurile. Si voi face o postare in care sa ma laud. Ca asa m-au invatat pe mine ai mei. Sa fiu modesta.
Hai cu sfarsitul zilei!!!!! Craciun fericit, tuturor!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu