Gata. S-a dus si petrecerea de Craciun. Cu firma. Cu colegii. Cu managementul. Cu tontii. Care cu furci, care cu topoare. Ne adunaram vineri sa petrecem. In Drumul Taberei. La dracu-n praznic. Cu ocazia petrecerii, ne-au dat drumul mai devreme de la job. M-am dus dupa ghete. Nu am avut succes.
Ajuns acasa. Pus pe gandit. Cum sa imi surprind eu colega. Pentru care am fost Mos Craciun. Ca m-a tot batut la cap cu originalitatea lu' peste prajit. Am gandit, am copt ceva. Din pacate, timpul alocat coafatului, imbracatului, infrumusetatului, a fost irosit pe impachetat cadouri. In fine, spalat (vorba unei colege care, intrebata cum se pregateste de petrecere, ne-a raspuns sec: ma spal), pieptanat, imbracat, parfumat, pus funda rosie.
Dupa o ora jumate de colindat prin Bucuresti, bara la bara, in cautarea vestitului restaurant de cartier, ajunseram. Coboraram ca niste doamne si ne introvararam in incapere. Uitai sa mentionez ca in firma noastra, dintr-un total de 60 de angajati avem doar 5 baieti. Asa ca, imaginati-va ce mai freamat, ce mai vuiet. Toate gasculitele: "vaaai, draga, ce bine iti sta parul (what the fuck, parului nu am avut timp sa-i fac nimic, cel putin celui de pe cap), vaaai, ce rochie frumoasa si sexy ai si cat de bine iti sta in culoarea asta!" Buun, dupa atata diplomatie (aduceti lamaile), trecuram la observat localul.
Aha, bine zis: localul. Bufet suedez, trei mese intr-un colt. Scaunele asezate de jur imprejurul salii. Ca la caminul cultural. Sau ca atunci cand eram copii si implineam 18 ani si aveam vreun coleg care elibera garajul lu' tac-su ca sa putem sa ne facem si noi majoratul. In contrast cu acest aspect deplorabil, am avut ca mancare numai somon fume si alte afumaturi si jumari din fructe de mare. Cah. Vorba aceleiasi colege citata mai sus "ce dracu' Andreio, ca am ajuns acasa lihnita, la 5 cautam salamul prin frigider". Ca sa fiu sincera pana la capat, si eu ma gandeam, in timp ce savuram rulouri din fructe de mare putitoare a alge, numai la porcul ce urma sa fie sacrificat intru bunastarea si umplerea stomacului familiei Anghel.
In rest, bautura cat cuprinde. Desi, am cautat in zadar o apa minerala. A fost in schimb vin. Si alte beuturici strong. Creme de diverse bauturi, sucuri de diverse fructe, apa plata de diverse nationalitati. Muzica....bunicica. Parca a fost cam multa populara, desi eu sunt o mare iubitoare a folclorului. Dar parca totusi s-a exagerat putin. Nu de alta, dar s-au pus in playlist aceleasi melodii de 7, 8 ori. Altceva? Am dansat cu unul dintre cei cinci baieti. Am fost singura fata cu care a dansat. Ca mi-era dator, nu de alta.
S-au dat cadouri. Mai mult sau mai putin inspirate. S-au rupt flecuri. De la ghete sau cizme. Mai mult sau mai putin scumpe. Sau calitative. S-a barfit. Mai mult sau mai putin de bine. S-au facut poze. Cu ochii mai mult sau mai putin rosii. Si nu era de la bautura. S-a cantat. Cine-a pus carciuma-n drum. S-a jucat mima. S-au dat cadouri. Pentru originalitate. S-a dansat Lambada. Lambada aia cu fustitele scurte. Fetele noastre au fost care mai de care mai despuiate. Dar frumusele.
In rest, in postarea urmatoare voi povesti cum m-am facut eu de rasul intregii firme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu