O scrisoare... nepierduta

Draga Mos Craciun,

Incep aceasta scrisoare prin a-ti cere scuze pentru postarea de saptamana trecuta. Iarta-mi inconstienta! Nu am vrut sa te dau in gat. Am vrut doar ca toata lumea sa invete sa aprecieze eforturile tale. Iarta-ma si pentru chestia cu costumul Steilman. Dar stii si tu ca am dreptate.

Stii si tu ca anul asta am incercat sa fiu cat se poate de cuminte. Poate prea cuminte. Asa ca, pregateste-te pentru lista ce va urma. Poti sa te folosesti, in demersurile tale de a-mi indeplini dorintele, de diverse ajutoare. Lista e destul de lunga. Ma multumesc daca poti sa imi indeplinesti o singura dorinta. DORINTA.

Asaaaa... In primul rand, adu-mi cateva kilograme de curaj. Sa fac tot ceea ce as vrea sa fac si nu pot. Ca sunt lasa. Sa nu imi mai fie frica de lift, de inaltimi, de apa, de foc. De singuratate.

Mai am nevoie de o tigaie. De clatite. Ca ma tot piseaza la cap cineva sa fac clatite. Cu dulceata de gutui de care am vorbit pe-aici. Si care, intre timp, s-a terminat.

Si de un aspirator. De aspirat. Praful. Si toti Gigeii. Gigel este, generic numit, paianjenul colocatar. Lu' Gigel asa de mult ii place la noi (eu+sisut), incat si-a adus toate neamurile. Si le-a imprastiat prin toata casa. Datorita legaturii stranse dintre noi, nu putem sa ii ucidem cu sange rece. De asta zic, cu aspiratorul e altceva.

Am nevoie urgenta de ghetute. Din acelea comode. Cu care sa fac la pas, in 4 zile, o capitala europeana. A valsului. Un doi trei, un doi trei. Ghetutele sa fie din pielicica. Sa reziste la atata chin. Si sa nu-mi omoare picioarele. Dar sa fie totusi elegante. Si cu toc. Nu inalt. Dar sa aiba. Si sa fie negre. Ca sa le pot purta cu orice.

La ghetute, sa imi aduci si o gentuta. Frumusica, asa. As vrea o combinatie piele intoarsa cu piele lacuita. Tot neagra. Desi negru e plictisitor. Dar din aceleasi considerente. Sa o pot asorta la orice.

As mai vrea un laptop. Ca sa ma scap de magaoaia de calculator. Si sa pot scrie pe bloguletul meu din motul patului. Nu trebuie sa fie super performant. Sa fie mititel. Si sa faca fata cu stoicism manifestarilor mele. De iubire si nu numai.

Tot la capitolul masinarii cu care nu stiu ce sa fac, ai putea sa imi aduci un aparat foto mai acatarii. Ca sa pot poza. Pe toti. Si pe toate. Sa am amintiri. De peste tot. Ca sa aiba ce sa ma doara mai tarziu. In fine, nu trebuie sa fie prea performant. Sa imi scoata totusi pozele clare si cu ochii in culoarea lor naturala, si nu de vampir.

Mai am nevoie de stabilitate. La job. Si de o marire consistenta de salariu. Ca la anul as vrea sa vad Portugalia. Si pentru asta am nevoie de finante. Si nu mai am rinichi de vandut.

Sa-mi mai aduci sanatate pentru ai mei (parinti, frati, prieteni). Pe sora-mea sa o maturizezi. De bunici sa ai grija. Si daca o fi sa imi mai ia Dumnezeu pe cineva, adu-mi puterea sa inteleg, sa accept si sa merg mai departe.

Cea mai mare dorinta a mea e cea mai grea incercare a ta. Adu-mi, draga mosule, omul. Si sansa de a avea familia mea. Ca m-am cam plictisit sa adorm cu perna in brate. Si sa nu-mi mai traga nimeni plapuma. Si sa nu ma cert cu nimeni pe telecomanda.

Adu-le tuturor oamenilor care au trecut prin viata mea, cu diverse ocazii, linistea si echilibrul. Si maturitate. Si iubire. Si sanatate. Unora poti sa le aduci si o nuielusa. Just in case.

Mai ce? Sigur mai am. Dar uite, ca sa iti fac o impresie buna si sa vezi ca mai las si pentru altii, ma opresc. Poti sa alegi o singura dorinta. Si sa mi-o indeplinesti. Daca ai timp. Daca nu, nu-i bai. Treptat, treptat o sa mi le iau eu si pe ghetute si pe gentute si pe laptop. Ti-as ramane recunoscatoare daca mi-ai da o mana de ajutor cu omul.

In rest, iti doresc multa sanatate, putere de munca. Te invidiez pentru diplomatia ta si spiritul de sacrificiu. Asta legat de intelegerea pe care ai facut-o cu var-tu. Un sfat prietenesc: lasa Loganul, ca e de cacao. Ia-ti sania inapoi. Sa o pupi si pe sotia ta si sa o iubesti toata viata! Hai, te las, te-am pupat si ne auzim la anul! In 2009!!!