marți, 2 decembrie 2008

Un an

Am intrat in luna cadourilor. Luna sarbatorilor. Prima luna de iarna. Luna zapezilor. Luna batailor cu zapada prin parcuri. Luna pomului de iarna. Luna alergaturilor dupa diverse cumparaturele. Luna in care ne vom aminti. De toate. Cele intamplate in anul 2008. Si nu numai. Vom face bilanturi. Vom trage concluzii. Vom trage linie. Vom sterge ce-a fost rau. Si vom ramane cu cele bune.

Daca tot veni vremea bilantului, sa o luam incet. Cu inceputul. Ca sa nu ne speriem asa, dintr-o data. Ce faceam anul trecut in timpul asta? Dadeam de baut la colegi. Dadeam de baut acasa. Dadeam de baut pe la Carul cu Bere. Gresit. Mi se dadea de baut la Carul cu Bere. Ma pregateam de Craciun. Pe care credeam ca-l voi petrece acasa. Nu l-am mai petrecut acasa. Alergam dupa cadouri. Trei saptamani. Ca imi place sa iau cadouri personalizate. Nu creme pentru toti. Cum fac altii :)

Buun. Deci: primisem deja cadouri garla, cheltuisem toti banii, plecam de la munca prin Baneasa, in cautarea cadoului perfect. Craciunul l-am petrecut in Maramures. Nici prea prea, nici foarte foarte. Am cam facut foamea. Dar am vazut traditii si obiceiuri. Si totusi, nu mai plec cat oi fi pe acest pamant, de Craciun de acasa. Ca nimeni nu face sarmale ca mama. Si ca inca o mama. Aaa, si in prag de Craciun, adica pe 23 decembrie, mi s-a spart o teava de la un calorifer. Lumea facea caltabos, iar eu cautam instalator. Spre seara, dupa ce am rezolvat cu caloriferul, ne-a lovit o alta problema. Cautam nisip pentru bradul de Craciun. A fost frumos. L-am furat dintr-un parculet. Din locul de joaca pentru copii. Am primit si cadouri de Craciun. Manusi. Multe. 3 perechi. M-am plans prea mult. Tuturor. Si oamenii, saritori, m-au ajutat. Am facut si cadouri. Care mai de care mai frumos. Mai inspirat.

Anul asta: taiem trei persoane de la capitolul facut cadouri, taiem doua mese pe undeva, prin Bucuresti. Nu mai exista 23 decembrie. Nu, nu in calendar. In calendar exista. Nu mai exista in traditiile apartamentului din Badeni. Nu o mai am pe Jefa pe diagonala, nu mai alergam prin Baneasa ca disperatele, nu ne mai injura Mary din cauza de chiul de la job. Nu mai facem pachete pentru angajati. Ca nu mai lucram pentru un singur angajator. Nu mai scriem articole in revista. Ca nu am fost suficient de talentate. Nu mai vedem cum se imbraca orasul de sarbatoare. Ca nu ne mai deplasam pe deasupra. Ne deplasam pe sub pamant. Si pe sub pamant nu pune nimeni beculete colorate. Dar, pe sub pamant, sunt colindatori. Colorati.

Avem: doi parinti sanatosi (Doamne ajuta!), un Leu in parcare, parca ceva mai mult soare (in minte si in suflet), una bucata Blondutza, una bucata job la o aruncatura de bat de casa, una bucata baie gaurita, multe amintiri frumoase care parca mai atenueaza din durere, planuri de revelion, prieteni care se iau cu acte, prieteni Garcea, una bucata blog care ne umple timpul. Avem de facut: de cumparat cadouri (mai inspirate si mai ieftine decat anul trecut); de strans cureaua (ca sa putem duce la bun sfarsit planurile de Revelion); de reprezentat Mos Craciunul unei colege (si nu asa, fistecum, ci cu amuzament si idei trasnite - ca la asta se asteapta); de mers la vreo doua interviuri (nu e cea mai indicata perioada, dar nu stii niciodata de unde si daca sare iepurele); de mers la teatru si la concerte de colinde (cu toti doritorii); de astupat gaurile din baie (daca da Dumnezeu si Maiculita Domnului).

Anul 2008 a fost un an greu. Si urat. A adus multe pierderi. Dar si cateva bucurii. Anul 2008 a mai ajutat un picut la maturizarea mea. Mi-a mai luat din Andreea copilul ca sa puna la Andreea femeia. Sper doar sa raman suficient de copil si sa devin suficient de femeie. Anul 2008 mi-a luat oameni si mi-a adus oameni. Mi i-a luat pe cei ce-i iubeam, mi-a adus inapoi oameni care aveau nevoie de mine. Mi i-a luat pe cei ce nu ma vroiau, mi i-a adus inapoi pe cei care ma cautau. Anul 2008 a inchis usi si a deschis ferestre. Anul 2008 se apropie de sfarsit. Mai are doar o luna de viata. Se mai pot intampla multe in luna aceasta. Cred, insa, ca se va pastra echilibrul intre bune si rele.

2 comentarii:

Anonim spunea...

A fost frumos de ziua ta? da, da, si-au fost bune prajiturile....stiu, ca doar Decebal, actionarul principal de la Tosca, s-a scolit in America.
Razi de cei care sufera de lipsa de timp si cumpara produse de calitate din cateva magazine, pe care ei le considera "brand-uri bune"? ha, ha, las' ca vine si vremea voastra! Stiti cum e, nu doare da' va ajunge.
Of, Doamne,ce frumos a fost la Carul cu bere, si ce frumoase erau manusile pe care ti le-am luat! by the way, anul asta i-ai scris lui mosu, ce-ti trebuie? Intri in 40-ul de la Guara? Nu am vazut colectia de Craciun insa, sper sa gasesc ceva de "lac" la Dika.
Felicitari pentru bilant! Sa stii ca Octavian Paler (un rac sensibil si reumatic) spunea: "Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se multumeste cu cel mai putin.” Asa ca, “ai grija ce-ti doresti”!

Jefa

Andreea spunea...

Foarte frumos de ziua mea. Mai ales ca unii nu mi-au raspuns la telefon.
Foarte bune prajiturelele. Decebal asta ar trebui sa-si scoleasca si personalul. Sau sa-l motiveze cumva.
I-am scris lu' Mosu si voi face publica lista in cateva zile.
Nu am nevoie decat de liniste. Si inca putin ceva. Din pacate sau din fericire nu poate fi cumparat cu banuti.