"Ce zgomot facem"

Sa mai prind pe vreunul ca se plange de mine ca nu ies in oras, ca nu socializez, ca sunt coborata din pomul junglei, ca sunt antisociala. Ca fug de prieteni, ca nu raspund la telefon, ca vegetez tot weekendul. Ca nu am viata sociala. Activa. Ca stric imaginea companiei. Din cauza de coborat recent din copac.

Sunt un om atat de ocupaaaat. Am facut in cateva luni cat n-am facut eu in toata vietisoara mea ajunsa la jumatate. M-am culturalizat, dovada stau rezumatele celor cateva piese vizionate, mai in turma, mai in intimitatea unui grup de 6 oameni. M-am plimbat pe strazile Vienei pe un frig cumplit si mi-a placut. Desi nu am valsat. Am vazut Barcelona si am vorbit in limba lui Cervantes.

Am lasat din incapatanarea atat de caracteristica zodiei ca sa iasa treburile bine. Am fost maleabila si pro activa. Cuminte si ascultatoare. Mi-am distrus ochii, facand rapoarte pentru diversi clienti. Mai mult sau mai putin inteligenti. Nu m-am mai dus la interviuri din loialitate pentru angajatorul meu. Am tras ca un bou in jug, de parca ar fi firma lu' tata si mi-ar ramane mie mostenire la un moment dat. Pe sistemul "am muncit si nopti dar am muncit si zile, pentru tine draga mea, sa iti fie bine".

Buuun. Si toate astea, care suna oarecum comunist, pentru echilibru. Pentru a fi o persoana mai buna. Pentru a nu mai fi injurata. Pentru a nu mai considera nimeni ca nu ma integrez. Nu, nu in absolut. In colectivul clasei noastre. Pentru a nu mai fi oaia neagra, neghina din grau, soarecele din hambarul cu porumb. Am renuntat la egoism si comoditate. Am devenit mai buna, mai dreapta, mai om. Stati sa sterg o lacrima. Ooofff.

Rezultatele: unii prieteni se simt abandonati si ma considera fitoasa, ca de, nu poti sa te imparti intr-o mie si unii raman neglijati; la munca se considera ca m-am adaptat intru totul, drept urmare nu mai e nevoie de stimuli financiari; toata lumea ma intreba de ce am cearcane, de ce nu sunt odihnita ca doar timp am. O colega mi-a dat-o peste bot (stiu, e cam urata exprimarea, dar asa am simtit-o, peste bot), tragandu-mi o mare teapa. Mie si catorva alte 7 persoane. Care ne refacuram programul pentru ca buturuga mica rastoarna carul mare.

Si intreb: de ce sa fiu eu altfel cand toti ceilalti sunt la fel? Sa pic de fraiera? Sa schimb eu lumea? Societatea? Da' ce sunt eu aici? Ia gata, ma intorc eu la cum eram. Ma intorc in barlog, devin iar muratura, ma sui la loc in pom. Gata cu socializarea. Vorbesc cu mine si atat. S-a terminat cu nasul la purtare. Gata cu atitudinea de purice ca in bancul ala "un purice s-un elefant mergeau pe-un pod. Trop, trop, trop. Puricele catre elefant: fratioare, ce zgomot facem". Raman purice si gata. Un purice cuminte, fara atitudine. Un purice intre alti multi purici, nu puricele. The one and only. Nu puricele social, nu puricele familist, nu puricele bufon. Un purice. Care traieste pe spinarea unui elefant. Astept elefantul.