vineri, 30 ianuarie 2009

Eu si mosorogea

Plecata fiind sa petrec revelionul pe taramuri vieneze, in ritmuri de vals vienez si stramtorata fiind la buzunar, tineam legatura cu mamuca via sms. Intr-un sms i-am scris ceva de genul "facut o victima. stop. e de-o seama cu bunicu'. stop. crezi ca se va supara tati? stop. ca ma va dezmosteni? stop." Mamuca s-a amuzat teribil. Nu a avut curaj sa-i citeasca mesajul si sotului ei, adica lui tatuca. Dar ea l-a gasit amuzant. Mesajul.

Si uite asa incepui sa ma gandesc ca poate astroloaga are dreptate. Si poate o sa imi fie destinat vreun mosorogea. Si atunci, cum pun eu problema? Acasa. Si nu numai. Si in cercul meu laaaarg de prieteni. Da, da, stiu. Drobul de sare. So what? C-asa-i romanul. Si eu nu puteam sa fac exceptie. Asadar, plusuri si minusuri pentru o relatie in care diferenta de varsta sa fie mai mult decat mare. Nu vorbim despre relatiile in care unul e putin mai matur, cu vreo 7-8 ani. Sa vorbim de chestii serioase. Care sar de 20. De ani.

Ok. 20. Asta inseamna el aproape de aceeasi varsta cu tata. Prima problema. I-as vorbi cu dumneavoastra. Ca eu am o problema. Nu pot sa trec la per tu asa usor. Sa ne imaginam: "Andreea, mi-a facut placere sa luam cina in oras in aceasta seara. Eu: si mie mi-a placut compania dumneavoastra." Sa zicem ca as putea trece peste imaginea de incest cu tata pupandu-ma pe botic dupa o intalnire romantica. Sa nu ne mai imaginam mai departe, in alte momente, eu cu acelasi dumneavostra pe buze.

Sa zicem ca relatia ar merge. Frumos. Si incet. Pe stil vechi. Dus la concerte simfonice. Cunoscut toate parcurile din Bucuresti. Mers peste tot. La 10 in pat. Bine, aici nu as avea asa multe de comentat. Ca nu sunt nici eu pasare de noapte. Si....vine momentul. Stiti voi care. Adica nu, nu stiti voi care. Ca bag mana in foc ca va ganditi la ceva ce sa implice viagra. Sau alte pastilute. De diverse culori. Nu, nu de acel moment vorbesc. Vorbesc de momentul ala sublim in care il duci acasa. Sa il cunoasca si ai tai. Si ai tai sa vada printul. Ursitul. Omul care ii va transforma din parinti in bunici. Imi amintesc ce imi zicea candva un prieten tatic, referitor la relatiile tata socru-ginere. Din pacate, nu poate fi dat pe post.

Buun. Intoliti nevoie mare. Eu, depasind deja faza cu dumneavoastra; el cu o sticla din cel mai bun alcool al lui si cu un enorm buchet de crini regali pentru mama. Taaarrrr. Tata ca o floricica, la interfon: "da, ai ajuns Gogule?" Ei bine da, daca tot ne impartasim atatea intimitati, trebuie sa va marturisesc si asta. Si eu si sora-mea suntem pentru tata "Gogule". Nici sa nu indrazniti sa intrebati de ce. Revenind. Eu cu jumate de gura si verde brotacel la fata "imhm". Clinci clinci. Se deschide usa. Pana la patru vom face o vesnicie. Eu din cauza de lipsa de miscare, el din cauza de teama sa nu isi dea duhul de atata miscare. Sa presupunem, pentru bunul decurs al firului epic, ca ajungem cu bine. Taaarrrrrr la usa.

Ca sa fie treaba treaba, vecina iese sa plece la cumparaturi. Si ma intreaba daca m-a adus unchiul meu sa ii vad pe ai mei. Fuck. Se deschide usa apartamentului 48. El ii saruta mama mamei, ca un adevarat domn. Mama se face alba ca varul. Scuipa un buna seara printre dinti. Cum sa mai spuna ea "bine ai venit, copilas" (pentru mama toti sunt copil sau copilas, defect profesional, ce sa faci). Vine si tata ca un floricel. "Ooo, bine ati venit, poftiti, poftiti. Intrati, va rog. Bai, Gogule, trebuia sa imi spui ca vii si cu tatal prietenului tau. Ma pregateam si eu un pic mai mult." Eu, spunand a 100-a oara Tatal Nostru, as rosti in pragul lesinului: "da-mi voie sa ti-l prezint pe cel care te va face bunic".

Trecem peste urmatoarele momente, care sigur vor avea nevoie de otet. Ajungem la masa. Aici n-ar fi probleme. Ca ar vorbi aceeasi limba. Problema e cum i s-ar adresa ai mei. Domnule x-ulica, nene x-ulica, draga x-ulica. La capitolul conversatie, nu s-ar mai pune problema "pe vremea mea"; s-ar pune problema "pe vremea noastra". Subiectul principal ar fi diversele alifii de indreptat spatele incovoiat. S-ar discuta despre punctul de pensie. Auch, acum imi dau seama. S-ar certa cu mama. Ca daca ar iesi amandoi la pensie in acelasi timp, mama nu ar mai avea cum sa-si creasca nepotii. Presupunand ca x-ulica al meu ar fi in stare sa ma ajute nitel sa fac doi trei mostenitori.

Sa presupunem prin absurdul absurdului ca ai mei ar trece cu brio peste soc. Urmeaza bunicii. Cati mai sunt din ei. "Liliii, maica, asta moare inaintea noastra" (liliii e pentru cunoscatori, oltenii cunoscatori). Tragedia ar continua: "asa te-am educat noi pe tine? cu ce am gresit? noi nu vrem sa te deranjam sa ne aduci un pahar cu apa si tu il iei pe asta sa ii speli proteza?" (proteza de dinti, oameni buni, de dinti). Cred ca s-ar ascunde, saracii, numai cand ne-ar vedea apropiindu-ne de poarta. Sa nu ii vada nimeni, nici macar noi.

Si sora-mea. Cum sa ne ia la munte? Cum sa calatorim cu ei pe diverse piscuri? Pe cele mai inalte varfuri? Neee, sora-mea ar zice Amin ca ar scapa de mine. Si nasii pe care eu mi i-am ales deja? Si care vor fi mult mai tineri decat mirele? Si ce, nu s-a mai vazut? Si copiii aceia pe care o sa ii fac eu prin inseminare (concluzie trasa tot din spusele astrologului, fuck toate se leaga, o fi vreo una)? Ce or sa zica ei la gradi? Ca au venit cu bunicul? E adevarat ca toata copilaria am suferit ca nu veneau bunicii sa ma ia de la scoala ca pe ceilalti copii. Dar, totusi?

Acum ceva vreme, un doctor care imi vorbea de sexualitate si multe altele, in loc sa se ocupe de sanatatea diverselor coluri, imi povestea de cat de importanta e diferenta de varsta intr-o relatie. Din punct de vedere sexual. Si vorbea de maturitatea fizica. De acord cu el. Pana intr-un punct. In care el este prea copt. Nimic nu e bun cand e prea copt. Nici macar merele. Mie imi plac mai acrisoare. Si zic, daca e prea copt, imi ramane tandretea? Si versurile lui Nichita Stanescu recitate intr-o seara ploioasa, in care singurile lui idei de intimitate se rezuma la poezii? Nu suna rau. Dar nici foarte bine.

Ehei, de e pace, de-i razboi, bucurosi le-om duce toate, ce-o fi scris si pentru noi. Pana una alta, sa ii pregatesc pe ai mei, ca sa nu-i doara. Si sa ma pregatesc si pe mine. Doamne ajuta!!!

5 comentarii:

Anonim spunea...

Andrushca,in sfarsit, o postare ilara, esti tu, cu siguranta.
Eu propun ca, mosorogea, sa vina din acel mediu "civilizat si curat" (dragilor obisnuiti-va si,va rog din suflet, sa primiti scuzele, cum gasesc teren, cum ma descarc).Revenind la mosorogea,sa nu cunoasca limba romana, sa fie vorbitor de engleza. Uita-te la ce castigi: daca nu stie limba romana nu o e roman, deci nu arata ca bosorogii din tara asta, obositi si plini de ura,frustrati, traumatizati,o sa arate ca un "tanar" de-al nostru de 40,si in conditiile date, parintii si bunicii or sa gandeasca ca diferenta e doar de 10 ani si, nu in ultimul rand, daca-i vorbitor de limba engleza, nu ai probleme cu apelarea(e cert ca in lumea civilizata unde se vorbeste engleza,respectul mai are si alte coordonate, nu consta doar in limba vorbita).

Jefa

Andreea spunea...

Sa zbor spre alte meleaguri? Ar fi o treaba. Bine, dupa ce il omor pe tata de doua ori. O data cu diferenta de varsta si a doua oara cu plecatul din tara. Hmmmm...

Blondutza spunea...

Te lasa pe tine inima sa-i spui Moshorogea lui .....Gepetto?!!
Pup!

Anonim spunea...

hmmmm...aluzie subtila? si, fie vorba intre noi, in seara asta mi-esti draga, ca doar mi-ai facut ciorba de cartofi:)

Andreea spunea...

Ptr. anonim sisut: ciorbaaaaa, ha? Data viitoare sa faci tu, partida ce esti.