Gata. Ai mei au invatat cu ce se mananca net-ul, ce-i aia adresa de yahoo, mama se da pe messenger mai ceva decat se dadea cand era copil cu sania, tata organizeaza outlook-ul cu ochii inchisi. Matusa-mea e cel mai bun furnizor de pps-uri. Suntem o familie prin vinele careia alearga kb, eu cu colocatara sisut ne luptam pe laptop, pentru a ne bucura de binefacerile net-ului. Vorba aia: poti sa-mi iei tot ce am mai scump pe lume, poti sa-mi iei zilele, noptile sau anii de vrei, poti sa ma lasi singur intr-un loc anume, de unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la ai mei. Dar sa nu-mi iei niciodata netul meu.
Ok. Chestiile mai sus insirate sunt normale. Firesti. A fost greu sa ne obisnuim noi. A fost si mai greu sa ii obisnuim pe ai nostri. Provocarea insa de-abia de acum incolo se intrevede. Cum sa facem noi sa-l obisnuim pe bunica-miu. Bunica-miu de 86 de ani. Veteranul de razboi care se uita cu respect la telefonul mobil. Care iubeste televizorul color ala mic cu diagonala de 10 mai mult decat orice pe lume. Buun. Cum sa il invatam cum e cu internetul? Cu satelitul? Cu harta digitala? Pe el care inca nu intelege de ce nu ii mai ducem pozele in album, cum i le duceam candva. Si care prefera sa ii duca postasul in continuare pensia, ca el cu plasticul ala de card nu se descurca.
Intrebarea fireasca ar fi ce ma apuca. Sau oi vrea acuma sa ma www si sms cu bunica-miu? Nu, nu l-as chinui in asemenea hal. Sau nu as face-o constient. Nu eu sunt problema. Mie imi ajunge telefonul. Problema e reprezentata de autoritatile statului nostru. Care vor sa faca o harta online a tarii. Vor sa parceleze terenul. Si fiecare parcela sa fie atribuita de pe internet titularului. In urma acestei chestii, taranii nostri ar urma sa primeasca niste banuti. Subventii. Sau o chestie de genul acesta.
Si uite asa, taranii sunt invitati sa rezolve situatia. Nu prea inteleg ei ce e ala satelit. Si cum vine asta ca trebuie sa declare ei exact unde se afla terenul. Pai nu au mai declarat? De unde sa stie ei cu exactitate sa indice pe harta aia de se misca din buton? Bunica-miu stie ca parintii lui au avut teren langa a lu' Boata si langa ai lu' Turcu. Pune-l pe bunica-miu sa arate cu degetul unde exact anume e pozitionat terenul lui. Bunica-miu si cei ca el inca mai ara via cu calul. Sau cu vaca. Ei inca mai leaga via cu frunze de porumb.
Se simt supravegheati de undeva de sus. Si fotografiati. Multi dintre ei nu au zburat niciodata cu avionul. Dar isi imagineaza ca pentru cei care se uita pe geamul avionului, ei sunt ca niste puricei. Sunt oameni simpli si constiinciosi. Isi fac treaba asa cum au invatat. Lasa progresul sa ii invadeze numai cat simt ei ca pot duce. Incearca sa se adapteze unor vremuri care pentru ei nu sunt bune. Asa ca renunta la subventii. Traiesc din ceea ce muncesc cu mainile lor, cu animalele lor. Supravietuiesc.
Ma uit cum acum, cand criza a lovit in toate sectoarele, multi se intorc spre agricultura. In pipera se planteaza porumb. Se cresc oi, chiar daca oierul sef e putin ocupat. Toti si-au dat seama ca indiferent ce va fi, romanul mereu va da bani pe mancare. Si ii va fi mai usor sa manance capsune mici pe care va da 2.5 Roni decat capsune mari, fara gust care costa 2.5 Roni jumatate de bucata. Si ne intoarcem de unde plecaram. Nu era mai simplu sa ne promovam produsele inca de la inceput? Sa ne sprijinim taranii, in loc sa ajutam la inavutirea turcaletilor?
Poate ca cei de la Plati si Interventie in Agricultura or sa-si dea seama cum stau treburile. Si o sa incerce sa ii ajute pe oameni. Si sa ii instruiasca un picut. Poate se vor uita si la binele taranului nu numai la faptul ca binele taranului inseamna mai multa munca pentru el, functionarasul de la oras. Pana una alta, stiti care sunt cele mai vizitate parti ale tarisoarei noastre? Locurile care aduna mult peste media pe care o aduna bulgarii pe litoral? Maramuresul si Bucovina. Si stiti de ce? Pentru ca francezii, englezii, danezii, toti vor sa vada cum se mulge vaca. Ce chestie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu