Am o problema. S-ar putea sa fie din cauza faptului ca sunt femeie si sunt invidioasa. Daca as fi fost Andrei, nu as mai fi avut nicio problema. Ba chiar mi-ar fi placut. Daca as mai fi fost si Hrebe, chiar ca as fi avut numai cuvinte de lauda. Si m-as fi umflat in pene. Daca as fi fost o tuta, as fi admirat si chiar mi-as fi dorit sa fiu si eu asa.
Asadar, dimineata imi zambeste din gura presei lui Badea, in autobuz imi zambeste de pe afise, la metrou de pe ecrane, in metrou din ziarele cocalatorilor. Imi zambeste timid, asa ca o fata mare in fata ispitei. Imi zambeste tamp, citindu-i-se in ochi toata inteligenta care, desi vopsita bruneta, tind sa cred ca era blonda. Vorbim, dragii mosului, de Praslea cel Voinic. Din povestea noastra de zi cu zi. De demna urmasa a lui tata. De demna fata a lui tata. Ca vorba cantecului: "are tata o fetita cat un ghemotoc, are tata o fetita frumusica foc". Daca tot e ea asa frumusica, de ce nu s-o fi rezumat ea la modelling? Zice singura ca nu se pricepea si ca ea nu poate face ceva la care nu se pricepe. Pentru ca ea este o perfectionista. Si o profesionista. Si trebuie sa stie ce si cum. Nu poate asa...fistecum.
Acuma, mai nou, a vrut ea sa arate ca poate si fara tati si nenea Boloboc. Si a devenit independenta. Bad choice. Cum suntem noi romanii. Dam repede cu copy si cu paste peste o idee care a prins. De ce sa ne mai batem noi capul sa scoatem ceva nou si incitant? Lasa, luam si noi bomboana, o imbracam in alta poleiala si gata.
Paranteza. Asa a fost cu treaba cu cartile la ziare. Nu s-a gandit nimeni ca romanul, romanasul acela cu sexi judeteanca si cu inmormantari in direct si alte abjectii, va aprecia cartea. Ca se va intoarce la citit. Tocmai acum in era dvd-urilor. Asa ca s-a cam facut bascalie cand un ziar a venit cu campania "haideti de cititi, ca uite va dam carti frumusele, copertate in pielicica; haideti de cititi, uite o sa aveti toata biblioteca in aceeasi culoare". Si acuma, dupa trei luni de la lansarea campaniei, aia de au tipat mai tare lanseaza si ei aceeasi campanie in alte coperte. Sa dea cititorul sa si-o ia peste bot. Ca vorbesc sus si tare de drepturi de autor sau de proprietate intelectuala si sunt primii care le incalca. Inchid paranteza.
Si, pe acelasi principiu, avem un copy paste dupa campania de succes a unui primar. Aceleasi miscari. Daca la primar miscarile au fost inspirate, aici, in cazul tinerei domnite dulce si suave ca o garofita, s-ar putea sa avem un minunat efect de bumerang. In fine, sa ne pastram optimismul dat de pozitia tatane-lui si sa pornim la atac. Ce atac, frate? Ca se pare ca aia cu succesuri nu a fost o intamplare. Domnisoara noastra nu prea are vorbele la ea. Trist. A facut-o din vorbe un prezentator de emisiuni de divertisment. Aoleo, ce ne facem cand om ajunge sa fim intrebata de planuri, de strategii? Eeee, suntem carcotasi. Poate in engleza duduca nostra sa iecsprima mai bine.
Off offf, mai mai. De ce nu ramasesi tu la stadiul de frumoasa? De ce vrusesi tu musai sa ne arati ca esti si proasta? Vrei tu musai la Bruxelles? Nu mai bine te duci tu in vizita s-atat? Vezi ce e de vazut, mananci o varza si te intorci frumusel acasa. Ca parca tu singurica ai zis ca la jobul tau castigi suficient cat sa te intretii. Pe tine sau masina? Cata rautate. Eu ce-oi crede? Ca nu o mai ajuta si pe ea mama, tata, fratii, surorile? Dar numai la capitolul banuti de buzunar. Ca in rest se descurca singura. Este o fiica model, care a razbit in viata prin fortele ei proprii, fara ajutoarele rautacios speculate prin presa. Heeei, trezirea, eu scriu si voi deja dormiti? Unde suntem noi aici? La povestea de somn usor?
A naiba treaba. Mie si sora-mii tata ne-a zis mereu. Bai, daca nu sunteti in stare sa reusiti singure, macar fiti in stare sa tineti stacheta sus. Adica, eu imi pun obrazul la bataie, dar daca nu puteti sa rezistati, vai mama voastra. Si eu ca eu, ca am mai beneficiat de pilele si relatiile tatanelui, dar sora-mea saraca... Nici buletinul nu si l-a putut face prin cunostinte. A trebuit sa sada la coada cu toti aurolacii. Ca in cartierul de unde venim, la sectia de care apartinem, aveam parte numai de colorati. Si nu ca aia din telenovea de te fac sa razi cu micile lor rautati.
Sa nu divagam. Ne pregatim de alegeri. Iaaaaar. Iar campanii, iar promisiuni, iar absenteism, iar scuze patetice cum ca a fost prea ploaie sau prea soare. Toata floarea cea vestita a intregului apus se bate pentru a deveni euro...parlamentari. Apus, adica aceia care au fost candva la putere si nu au mai prins acuma niciun ciolanel. Si ce se gandira? Bai, de ce sa ne balacarim noi aici, sa intre tv-urile peste noi si sa ne prinda dormind, de ce sa ne crestem progeniturile in aceasta tara pe care noi insine am transformat-o in de rahat. Hai, frate, la Bruxelles, in inima trebii, in centrul centrului. Casuta ne platesc boii astia de contribuabili, masinuta asisderea, diurna e diurna, mancarica mancarica, distractia distractie. In plen, ne chinuim sa nu adormim. Dar macar o facem pe bani seriosi, nu ca aici. Pe euro, nu pe roni.
Partea proasta stiti care este? Ca domnisoara de care am vorbit mai sus si toti netotii care n-au nici in clin nici in maneca, au sanse foarte mari sa ajunga acolo unde isi doresc. La noi, politicul inca bate la fund diplomatia. Campanii sustinute euro-financiar de diverse blonde cu cocosei sunt mult peste capacitatile unora care nu-l au pe tati si nici pe nenea Boloboc si nici pe tanti Nuti. Si sunt suficiente. Conteaza imaginea. Imaginea inseamna doar imagine in tarisoara nostra. Inseamna doar vizual. E suficient chipul. Nu-i nevoie sa vorbesti, sa dezbati, sa sustii. Cah!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu