Si uite asa, de cand cu cartile verzi, ne-am apucat cu totii de citit. Ceea ce e o chestie buna. In mult prea minunatul metrou, 75% dintre calatori au in mana o carte copertata in piele, sau imitatie, sau ce-o fi. Unii stau pe scaune ca merg mai mult si au alergat mai repede si au imbrancit mai cu spor. Altii stau intr-un picior ca nu e loc. Dar toti citesc. Suntem o tara de oameni dornici. De nou. Parca parca, uleiul incepe sa se separe de apa. Parca ne intoarcem la normal. Doamne ajuta! Ca ne-a luat deja 20 de ani.
Asa. Cum cartile de care ziceam mai sus s-au vandut ca painea calda pe vremea lu' Ceasca, am hotarat, impreuna desigur cu colocatara sisut (nu iau decizii fara ea si invers; nota bene: colocatara sisut, nu iei decizii fara sa ma consulti!!!!), sa apelam la una bucata bunic, mare fan candva al cotidianului cu pricina. Ce ne-am zis noi: taci ca ne-am scos; vine postasul, aduce ziarul in fiecare zi si joi aduce si carticica. Nu tu stres, nu tu impins cadouri, nu tu incurajat specula. Nu ma credeti, de? Nu stiti voi cum se dau carticelele pe sub mana. Pe sub mana vanzatorului de la chiosc. Nu numai ca se dau pe sub mana. Dar sunt si dublu ca pret. Buuun. Prezentat propunere in plen, supus votarii, s-a votat cu unanimitate de voturi. Nicio abtinere, niciun vot impotriva. Conditiile de intrunire a plenului respectate. Hotarare definitiva.
Ne deplasam la cel ce avea sa joace rolul principal. Protagonistul cum ar fi. Ii prezentam nevoile. E de acord. Nu mai citeste de mult ziarul respectiv ca zice el "e prea stufos, ma taicule, si eu nu citesc decat pagina de sport. Da' fac abonamentul". Hahaha, hihihi, ce smechere suntem. Cum o sa mai radem noi de toti amarastenii care vor alerga joi dimineata la sase sa prinda loc in fata la coada. Si am ras noi asa vreo doua saptamani. Pana ne-a zis bunica-miu ca abonamentul e 80 de Roni. Maaaaa sa fie! Pai mai bine luam cartile pe sub mana. Acu' noi il cam banuim pe mosneag de oarescare giumbuslucuri. Ca el e cam milos. Cu altii. Si ii lasa postasului ziarul. El opreste decat cartea. Si ii lasa si spaga. 45% din valoarea abonamentului. Ma miram eu de ce aproape ca ii pune ala cartea in sifonierul al bun.
Si ne tot mana in lupta gandul ca "lasa, ma, dai un ban dar stai in fata". Lasa ca uite avem cartile toate. Ca are bunica-miu o grija de ele, de zici ca sunt bombe nucleare. In tipla frumos. Nici de bunica-mea nu are asa grija. In plus, colocatara sisut zicea mereu "lasa ma sisut, bine ca le avem, ca asa mai pierdeam din ele si nu aveam de unde sa le mai luam". A mers treaba asta pana am descoperit doua lucruri: 1. la diversele targuri de carte din capitala infloritoare, vin reprezentantii cotidianului si aduc toate cartile; 2. le poti obtine frumos, fara batai de cap, direct de la ei. Ti le aduc frumusel la job, platesti exact pretul cu care au iesit pe piata si te-ai scos.
Afland de prima varianta, ma dusei vineri la Dalles sa imi intregesc colectia. Si luai toate cartile de imi lipseau cu un sfert din banii pe care i-am dat lu' bunica-miu pe trei luni. Acu' sa va povestesc cum a fost la Targul de carte. Desi pe net erau trambitate reduceri serioase de preturi, la fata locului ne-am cam desumflat. Cautam un tratat de Dreptul Muncii. Am sperat sa il gasim undeva la 60 de Roni. Niet. Era 90. Multa lume bazaia pe acolo. Insa foarte putini cumparau. Si, bineinteles, coada ca pe vremea lui Ceasca la........................cartile verzi. Vindeau oamenii aia pe banda rulanta. Cum se vinde ceapa verde la piata inainte de Pasti. Parca si auzeam o voce care striga "nu dati banii pe prostii, luati-le carti la copii". M-am confirmat. Am achizitionat. Am cerut bon. Mi-au zis ca nu imi pot da. Eee, asta e. Nu o sa le pot deconta. Oricum, investitia merita. Vom fi mai cultivate. Vom vorbi mai corect. Ne vom exprima mai usor. Vom mai vedea in minte si altceva decat telenovele si stiri macabre. Scopul vizitei a fost atins.
Incepand de azi si eu si colocatara sisut am intrat in randul lumii. Stam intr-un picior si citim. Ea a fost cuminte. A luat-o de la prima carte aparuta. Eu sunt mai fitoasa. Citesc sau, mai bine zis, recitesc, ceea ce imi place. A meritat "dati, doamna, cate una sa ajunga la toti". Grupul cititorilor de carti verzi saluta grupul cititoarelor cuminti, care inca mai invelesc cartile ca asa le-au invatat parintii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu