Ciobanul cel voinic si caii putere

Subiectul ce urmeaza a fi dezbatut in, sper deja, stilu-mi caracteristic este fumat. De ce am asteptat atat? Strategie curata. Am asteptat sa isi dea toti cu parerea si sa raman eu codasa. Ca de obicei, oamenii raman cu ceea ce citesc ultima data. Aiurea. Am avut chestii mai placute si mai importante, cel putin pentru mine, de povestit. Si, desi imi propusesem sa o las balta, nu pot. Ma mananca tastatura.

Tocmai acuma, in prag de sarbatori cu cozonaci si pasca, dupa ce coborara la vale cei trei ciobanei, dupa ce pusera de afaceri, dupa ce castigara jde mii de euroi, se gasira sa se certe. Invidia asta, domnule. Sau poate fu doar o facatura. In fine, important e ca baciul Ungurean si cu cel Vrancean, se apucara si vorbira, se mai si sfatuira, dis de dimineata, la prima ora, sa ii vina de hac baciului bacilor. Ca-i mai ortoman, c-are oi mai multe, c-are cai invatati, c-are caini mai barbati. Nici nu mai conteaza. Important e ca intr-o dimineata, oile din Pipera se trezira fara stapan si locatarii se trezira intr-un mare blocaj. Mai mare decat de obicei.

Dar sa vedem de unde i se trage bietului cioban. Pai, a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar povesti. A fost un print. Pe principiul "zaresc un print calare, calare, calare, zaresc un print calare ihaiho". Printul traia intr-o tara. Sa-i zicem Tara lui Papura Voda. In tara asta, existau legi, justitie, procurori, chestii din acestea de exista in orice poveste cu printi si printese. Insa existau si oameni rai. Spani. Sau stapani. Depinde cum vrei s-o iei. Spanii vroiau sa fie stapani. Si printul le cam statea ca un bat in... roate. Si se gandira sa-l matraseasca. Dar nu prea aveau cum. Nu gaseau nicio solutie. Insa, destinul tinu cu spanii. Printului nostru de Pipera ii fu sparlit mijlocul de deplasare. Ii fura furati caii. Caii putere. Cum printul nostru era un razboinic al luminii si al dreptatii, nu avu rabdare sa i se faca dreptate. Pleca singur in cautarea dreptatii si a adevarului. Si nu, nu a presedintelui care castigase candva simpatia maselor sub acest slogan.

Si cum pleca printul nostru in cautarea dreptatii lumesti, se folosi de toate mijloacele pentru a-si rezolva problema. Cum veni seara, se duse, isi lua cartile de credit, doi bodyguarzi, arcul si tolba cu vorbe certarete. Dadu doua trei telefoane. Il ajutara Setila, Fomila, Pasarila si alte personaje din povestile copilariei adaptate la povestea de cartier pe care o derulam. Il mai ajuta Zana Albinelor si Printesa Furnicilor, pe care le ajutase si el candva. Pana si corbii ii dadura o mana de ajutor, atunci cand li se promise recompensa baneasca. Si una doua prinse faptasii. Nu le smulse capetele ca nu erau totusi zmeii cei rai. Le tinu teoria chibritului. Si le spuse ca asa ceva nu se face, ca nu-i frumos. Si sa-i promita ca nu se va mai repeta.

Zilele treceau, pomii infloreau, pasarelele cipciripeau. Spanii statura stramb si judecara drept. Si li se aprinse o luminita. Nu, nu la capatul tunelului. Desi, nu se stie niciodata. Si gasira de cuviinta ca printul cioban isi facuse dreptate singur. Si ca bietii talhari fusesera nedreptatiti. Si se hotarara sa trimita Muma Justitiei dupa printul nostru. Si uite astfel, cand suna miazanoaptea, fetele mesenilor se posomorara; caci pe miazanoapte calare pe un logan alb, cu aripi vantoase, urla prin aerul cernit de Pipera Muma Justitiei. Ochii ei — doua nopti turburi, gura ei — un hau cascat, dintii ei — siruri de pietre de mori. Cum venea vuind, printul cioban o lua cu binisorul. Sa-i explice ce si cum se intamplase. Nici una nici doua insa, Muma Justitiei il apuca pe printul cioban de mijloc si il tranti in cea mai rece si intunecoasa prapastie.

Multi se straduira sa il aduca pe printul cioban la suprafata. O intreaga armata de ghionoaie carora li se promisese carne si paine. Vazand ca nu se poate asa usor, printul cioban si Muma Justitiei se apucara la tranta, si se luptara si se luptara, pana cand Muma Justitiei baga pe Printul cioban in parnaie pentru 30 de zile; iar Printul cioban se opinti o data, aduse pe Muma Justitiei si, trantind-o, ceru revocarea mandatului. Si se luptara, si se luptara, zi de primavara pana seara; iara cand fu pe la namiez, in saptamana patimilor, se facura amandoi doua focuri si asa se bateau; corbii spani le tot dadeau ocol, croncanind. Fiecare dintre luptatori promitea cate ceva corbilor, doar doar acestia or sari in ajutor si vor da lovitura finala.

Pe la gura prapastiei unde se afla Printul cioban, multa lume se perinda. Unii vroiau sa ii arunce o franghie cu care sa il scoata pe print din groapa cu rahat, altii vroiau sa taie si ultima ata de speranta. Fratii personajului nostru, invidiosi pe averea si renumele neamului lor, erau direct interesati de infundarea acestuia. Printul nostru se facu frate si cu Zmeul, doar doar o ajunge la suprafata. Zmeul ii promise chiar ca il face parlamentar european, numa' sa-l lase si pe el sa se foloseasca un picut de imaginea sifonata a Printului, ca sa mai castige simpatia uneia saul mai multor fete luminate.

Din pacate, povestea noastra nu are inca un sfarsit. Printul este in continuare incarcerat, toate puterile lui supranaturale, toata apa vie, tot scuipatul ghionoaiei nu l-au ajutat inca. Mai am eu asa o vaga impresie ca Printului ii cam convine situatia. Si rolul asta de victima. Ca, pana la urma, nici asa curajos nu prea a avut multe de castigat. Ba, dimpotriva. Acuma se vorbeste mai mult de el. Printesele nu-l mai percep ca pe oierul print, ci ca pe Printul cioban. Supusii din imparatie nici nu concep sa aiba vreodata un alt print decat pe el. Mai ales acum, ca a fost victima Mumei Justitii. Zmeii nu il mai vad ca pe un rival, ci ca pe un prieten aflat la nevoie. In toata povestea asta numai Muma Justitiei a avut de pierdut.

PS: Printul cioban nu mai vrea afara din prapastie. Ca s-a obisnuit. Joaca table, mananca mazare, ba chiar s-a aplecat si dupa sapun la dus. In plus, simte ca si-a dezvoltat mai in profunzime latura spirituala.

S-am incalecat pe-o sa (la propriu) si v-am spus povestea asa.