Bine, bine, e un subiect pe care l-am mai despicat aici de cateva ori. Dar, ce sa fac, povestesc ceea ce ma impresioneaza in viata de zi cu zi. Si in zilele acestea Biserica a jucat un rol important in viata.... mea. Era sa zic in viata tuturor, insa se pare ca in viata tuturor joaca un rol important zi de zi. Ei bine, in viata mea are rol de protagonista doar de cateva ori pe an. Atentie, am zis Biserica. Nu am zis Dumnezeu.
Nu mai vorbim de relatia mea cu Dumnezeu. Ca e intima. Si nu vreau sa o expun. Nu mai vorbim nici de lipsa mea de piosenie care a dus la un rezultat dezastruos din punctul de vedere al lui taica parintele. Si anume lipsa grijitului si spoveditului. Sa-mi fie rusine. Bine. Dati-mi palme virtuale. Indiferent ce mi-ati face, nu imi plac intermediarii intre mine si Doamne Doamne. O sa recunosc toate greselile, toate pacatele, o sa plec capul si o sa-mi primesc mustrarile si chiar eventualele pedepse direct de la Judecator. Nu-mi plac avocatii. Ca imi dau impresia ca ar fi ai diavolului.
Bun. Asadar, dupa o zi de munca asidua, in care am pregatit mancarurile cu care sa ne omoram ficatul, ne-am spalat, ne-am pieptanat si am plecat piosi spre biserica din cartier. Ca sa ascultam slujba si sa luam lumina. La biserica, toate cum le stim: babe multe si dese, mosi putini si si aia sub papucii babelor, tineri impresionati pana la lacrimi de sarbatoarea la care vor participa si nerabdatori sa o ia spre discoteca, muzica la boxe serioase incantandu-ne din diverse masini de la jde mii de euroi in sus, lume multa, spatiu destul de putin.
Slujba a inceput cu intarziere. Ca popa parintele era ocupat cu spoveditul. Era cat pe-aci sa ne dea lumina a doua zi la pranz. In fine. Incepe distractia. Un cor destul de ok alcatuit din, dupa cate a putut distinge urechea mea muzicala, trei taici popi. Si da-i si canta, si da-i si canta. Impresionant, nimic de zis. Pacat ca instalatia de sonorizare mai dadea gres din cand in cand. Vremea afara placuta. Atat de placuta incat am vazut mai multe burice decat in toata vietisoara mea.
Daca anul trecut am fost insotita doar de mama si ne-am umflat amandoua cu plansul, anul acesta am fost insotita si de colocatara sisut. Care s-a aratat la fel de emotionata ca si la tango. Adica: dupa vreo 10 minute de joc de glezne tot pe loc pe loc pe loc, dupa ce admira tot ce era de admirat, adica frunza, raul, ramul, dupa un tatal nostru spus din doi in doi, incepu cu chestii spirituale si profunde: ai grija la buzunare ca astia stinsera lumina ca sa se scoata, cozonac, oua, cozonac, oua, ceapa verde, cozonac, oua. E bine de mentionat ca ea, ca o pacatoasa pioasa, a tinut post cateva zile, ca a zis sa salveze pacatoasa familie Anghel de la fiert in ceaun. Cum sa te mai emotionezi in astfel de circumstante?
Toate bune si frumoase. Pana la predica lu' taica parintele. Bine, ne-am obisnuit cu "sa ne rugam pentru Patriarh, pentru presedintele tarii, pentru diversi oieri". Nu ne mai afecteaza. Nu ne place, insa asta e. E de bine macar. Ne rugam noi, piosii, oitele Domnului, pentru alte oi, poate chiar berbeci ai aceluiasi Domn. Anul asta insa, popa parintele ne-a tras de urechi. Pe noi, pe astia tineri (oi mai face parte din categoria tineri?). Sa ne fie rusine. Ca uite, nu mai stim ce inseamna respectul fata de parinti. Ne gandim numai la discoteci, la chestii materiale. Si uitam de spiritualitate. Vai de capul nostru. Dupa ce termina cu noi, dar termina definitiv caci slabe sanse sa mai mearga vreo persoana sub 50 de ani la slujbele lui, trecu la multime.
Si ne zise ca suntem liberi sa ne alegem drumul, sa alegem daca credem sau nu in Dumnezeu. Dar ca suntem niste pacatosi daca alegem sa nu stam la toata slujba. Sa ne fie iar rusine. Privirea in pamant! Si ne mai zice sa nu ne calcam in picioare cand luam paste, ca e pentru toata lumea. Exact asta am facut. Ne-am calcat in picioare. Si ne multumeste pentru ca am bagat banul in cutia milei. Si uite asa are el, insa desigur impreuna cu noi, cel mai cel lacas de cult. Mai frumos decat cel de la prima statie. Cum era aia cu orgoliul si trufia? Nu conteaza... Enoriasii asculta si aproba. Si uite domne ce diferente intre noi si catolici. Noi il slavim pe Domnul mai cu abitir. Aia, cum ar veni catolicii, sunt domne niste netrebnici. Si ne mai miram cum se ajunge la aberatii gen Bin Laden si extremisti.
Am plecat cu lumina. Eheee, care lumina a fost adusa de la Mormantul Sfant. Stai, fratiorul meu taica parinte, important e de unde e lumina? Ca eu credeam ca important e sa ai lumina in suflet si sa te poti transforma macar in zilele acestea astfel incat sa vezi tu lumina din tine. Ptiu, acu' ma prinsei. Cred ca era important si ce fel de candela aveai. Si o sa ma pedepseasca Dumnezeu ca mi-am luat candela de la supermarket in loc sa o iau din sfant lacasul tau. Ca sa mai cotizezi si tu la aia de iti fac tie pictura nu stiu de care pe pereti.
Iarta-ma Doamne, dar poate ar trebui sa mai retrogradezi din slujitorii astia ai Tai. Mai fa-le o evaluare. Mai cearta-i. Ca ne-au stricat pana si noaptea Invierii. Trimite-le in vis cum ar trebui sa vorbeasca enoriasilor ca sa ii atraga in Biserica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu