vineri, 20 februarie 2009

Lupta pentru lingurita de cultura

Din categoria "de la lume adunate, inapoi la lume date" sau "cultura costa" sau "tara lui Papura Voda" sau altele asemanatoare, vreau azi sa imi vars amarul referitor la o chestie pe care chiar nu credeam ca o voi mai trai in anul 2009 in Bucurestiul capitala europeana. Voi n-aveti nicio vina. Doar ca va nimerirati aici tocmai acum.

Asa cum bine v-am informat si va mai informez periodic, m-am facut culta. Dar culta, culta. Nu asa, ca hai acum la teatru si mai mergem peste cinci luni la concert. Nuu. Saptamanal, mi-am propus sa ajung undeva. Si sa incerc lucruri noi. Pe care nu le-am gustat niciodata. Fie din cauza prejudecatilor, fie pentru ca nu am avut papilele gustative suficient de mature pentru a simti gustul.

Si, pentru ca m-am mai eliberat un pic, m-am hotarat sa ma implic si eu mai mult in achizitionarea biletelor. Ce-oi fi crezut tu, mai Andreio, ca daca toate teatrele si-au facut site-uri, acestea merg si sunt updatate zilnic? Sau ca iti ofera posibilitatea sa faci rezervari online? Vise, taica, vise.

Sa le luam pe rand: TNB-ul afiseaza programul cu doua saptamani inainte. Pentru o piesa buna, luni dimineata dupa ce primesc newsletterul lor nu mai sunt bilete. Asadar, daca vrei sa prinzi un spectacol bun, sambata dimineata la 9 fara un sfert te prezinti la TNB. Tuns, cu unghiile taiate si cu batistuta curata. Si te rogi. Sa nu fi ajuns trenul cu provincia mai devreme. Sunt si bile albe. Casa de bilete e decenta. Nu moderna, dar macar e inauntru. Si nu miroase a aurolaci. Si doamnele sunt gogonele. Parguite. Nu sunt chiar muraturi muraturi. Si tot aici, mai merge si cu rezervare telefonica. Ai sanse ca dupa 20, 30 de incercari, 40 de tonuri de ocupat, sa prinzi fir si chiar sa vorbesti acolo. Iti mai trebuie un noroc mare sa gasesti bilete. Macar pe hol, vorba unei colege. Si pe urma, gata. Ti le pastreaza pana cu o zi inainte de spectacol.

Odeon-ul: la Odeon am reusit chiar sa fac o rezervare pe net. Dar numai pentru ca m-am miscat repede si am trimis mail inainte sa fie puse biletele in vanzare. Si chiar si asa, am avut bilete in randul 5. Oameni buni, cand ati dat 4*10=40 de locuri cand biletele nici nu fusesera tiparite? Bila neagra si cea mai mare este ca iti tin rezervarea doua zile. Sa presupunem ca eu luni la prima ora, ma inscriu in cursa pentru bilete. Miercuri seara, cel tarziu, trebe sa le culeg. Pai eu termin la 6, 6.30. Cum sa ajung pana la 6.30 la Odeon? Aaaa, sigur, ma invoiesc de la job. Asa-ti trebuie, Andreio, daca vrei cultura. Sa zicem ca ajung. Casa de bilete e afara. Nu prea te intelegi cu doamna cucoana vanzatoare de bilete. Mai ales daca e trafic. Si pe acolo e. Si mai ales daca ea, doamna cucoana vanzatoare e bauta. Ca mi s-a intamplat, nu vorbesc din carti.

Teatrul de comedie: desi sunt abonata la newsletter, acesta nu imi este trimis niciodata. Asa ca trebuie sa am grija ca in fiecare miercuri dimineata sa verific site-ul. Ei au si posibilitatea rezervarii on line. Mi-am zis: taci, te-ai scos. In prima saptamana, intru. Miercuri dimineata, ora 10. Ca sa mi se spuna ca intre 10 si 15 nu se fac rezervari. De niciun fel. Bine. La 15.01 intru iar. Incerc sa rezerv. Site-ul nu merge. Da-i refresh si refresh si refresh. Nimic. La 15.10 reusesc. Daaaa, dar nu mai sunt bilete. Maaaa, ma lasi? Cum o mai veni si asta? Am reusit sa intru in legatura cu doamnele de vand bilete. Mi-au raspuns foarte sincer: "vreti bilete, veniti marti seara, stati la coada si luati-va bilete".

Bulandra: si aici sunt abonata la newsletter. Vine la fel de des ca si cel de la comedie. Sunt cateva piese pe care doresc sa le vad. Daaa, cu trei saptamani inainte se face rezervarea. Pai de unde sa stiu eu ca mai traiesc peste trei saptamani? Si daca eu vreau sa vrajesc un baiat. Nu orice fel de baiat. Unul cult. Iubitor de teatru. Si vreau sa ii fac o surpriza. Si sa il invit la teatru. Pai, pana peste trei saptamani poate nici nu mai suntem impreuna. Tocmai din cauza ca nu am fost in stare sa il scot undeva. Uite asa se duce naiba viata mea amoroasa.

Toate acestea se intampla in conditiile in care un bilet la teatru costa in jur de 25, 30 de Roni. Adica nu foarte mult dar nici putin. Sa mai zica vreunul ca romanii nu iubesc cultura. Se calca in picioare pentru bilete la teatru. Sunt chiar curioasa daca acelasi lucru se intampla si la Ateneu. O sa va spun. Ca am decis sa ma reprofilez. Ma duc la concerte. Saptamana viitoare harpa. Peste doua saptamani orga. O colega rade si zice ca o sa fiu singura din sala. Si sa nu uit sa beau o cafea inainte ca sa nu adorm pe-acolo. N-ai cu cine domne', n-ai cu cine!

Pana una alta, pentru teatru, ne dam coate, ne uitam urat, ne dorim sa se dea cate doua sa ajunga la toata lumea. Si pentru asta trebuie sa ne luptam. Pana si pentru activitatile din timpul liber. Ce jungla!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Eu ti-am zis.....nu ma asculti....da' oricum felicitari?

Stii doar ca am mai incercat noi candva, crezi ca se schimba peste noapte personalul? si daca se schmba, nu-s tot copii celor care s-au retras "pe caz de boala" in fata telenovelelor?

Pup

Jefa

Andreea spunea...

Optimismul, unde este optimismul?