Sunt buna. Sunt chiar buna. Si modesta. Ok, ok. Exagerez. Sau nu? In urma primului interviu despre care v-am scris acum cateva zile, am fost solicitata sa merg mai departe. Si la propriu si la figurat. La propriu in Pipera. La figurat, a urmat discutia cu managerul HR.
Sa incepem cu propriul. Pipera. Stiti cum e in Pipera? Pe stanga uzine, pe dreapta fabrici. Un drumusor mititel, ingustatel. In fata cladiri de birouri, in spate birouri in cladiri. Cartierul canta... nu, nu rock. Cartierul canta ca pe vremuri, de 23 august. Imnuri muncitoresti. Cat vezi cu ochii, oameni in campul muncii. Care isi fac treaba cu drag si spor. Ca niste furnici intr-un musuroi. De unde stiu? Foarte simplu. Cladirile, gigantii sunt cu pereti din sticla. Si se vede inauntru si culoarea ciorapilor cucoanei de la etajul doi. Uite, blonda aia de la ultimul etaj, biroul al saselea pe stanga, nu are manichiura facuta. Si e pensata stramb.
Statia de metrou e micuta. Desi e capat de linie. La 6, ca la un semn, deschisa-i calea si s-apropie de statie, un card atat de simplu dupa vorba dupa porta. Trei sferturi din Bucuresti lucreaza in Pipera. E o constatare personala, fara vreun temei statistic sau ceva. Daca Bin Laden ar vrea sa omoare capitala noastra infloritoare, ar trebui sa trimita un avion in Pipera. Asa ar face economii si la avioane si la oameni. Oamenii lui. Aia care sar in ring. Sau, mai bine zis, sar in aer din ring. Pentru ceea ce ei cred o cauza nobila. Dar asta e manipulare si spalare de creier si e cu totul o alta poveste.
Vorbeam de card. Nu de ciori. Desi sunt si ciori. Dar sunt educate. Pe peron la Pipera, oamenii se amesteca. Specialisti cu paznici, management cu executie, albi cu negri. Si se calca in picoare spre mult ravnitul scaun. In 30 de secunde, nu mai ai loc sa arunci un varf de ac. Se dezbat in continuare chestii legate de munca. "Azi mi-am gasit omul de care aveam nevoie la departamentul juridic". "Bai, manca-ti-as, trei zaruri am avut nevoie si nu mi-au iesit, ma, nu mi-au iesit". Ehei, lume pestrita, subiecte pestrite.
Sa vorbim si despre figurat. Managerul de HR. Discutia a durat trei ore. TREI. Capiasem. Desi primele doua au trecut relativ repede. Tare, frate. O doamna de fier. Semana cu Angela Merkel. Dura. Vorbitoare a unei engleze perfecte. Posesoare a unui MBA, absolvit Magna cum laudae. Cu multe planuri. Pentru firma. Si pentru oamenii cu care va lucra. Testeaza la sange fiecare informatie pe care o regaseste in CV. Si uite asa, ma trezesc vorbind de cursurile de perfectionare pe care le-am facut. In sfarsit, imi folosesc la ceva. Si cineva e interesat de ce am acumulat eu pe acolo.
Dupa o ora, trecem la interviul in limba engleza. Merge. M-a surprins. Dupa varsta, mi-as fi inchipuit ca e vorbitoare de limba rusa, nu de o engleza atat de curata. E buna. E buna si pe parte de gramatica. Asta cu gramatica e fixul meu. Tipa le stapaneste. Si pe cea romana si pe cea engleza. Ba chiar ma prinde cu o greseala. Trecem si pe legislatie. Ne contrazicem putin. Se vede ca nu a avut payroll-ul in subordine. Ok, nu-i bai. Doar de aia ma vrea pe mine, nu? Ajungem un pic mai adanc. Pentru ca probabil i-a placut mutra mea, simte nevoia sa imi spuna cateva lucuri si despre ea. E inginer de profesie. Ok, am mai lucrat cu un sef inginer. E de bine. Si e pretentioasa. Normal. Care manager nu e? Ma avertizeaza ca nu multi s-au adaptat stilului ei de lucru. Ok. Si imi povesteste de ce vrea sa facem impreuna. Suna interesant. Greu, dar fain.
Credeti ca am batut palma? Nuuuu. Mai vrea sa ma vada. Sa ma mai testeze. E gata sa ofere un salariu bunicel. Cel putin asta a fost feelingul meu. Dar va si cere pentru banii respectivi. Ok, dincolo de orice, mi-a cam placut. A fost o intalnire frumoasa. Desi lunga. Sa vedem ce iese. Desi Pipera e cam departe. Si cam ceausista.
4 comentarii:
Da, mereu cauti sa fasesti cate o chichita, cate ceva in neregula numai ca sa dai inapoi. Eu, suncer, ma bucur ca ai avut: curajul, tupeul sa mergi mai departe (cine te-a impins de data asta de la spate???), da ai mers singurica este si mai mult meritul tau. Apropo, o sa iti placa in Pipera, sunt companii super OK, dar, da se va cere un sacrificiu mai mult decat dublu, avand in vedere si "criza" in carene aflam. da-i bataie si mergi inainte.PS Avand in vedere, salariu baroan pe care o sa-l primesti, ne inviti si pe noi la o apa plata la ... iti las tie placerea alegerii locatiei . C.
Ingineri? Pregatita sa lucrezi linga ingineri? Bravo, ai curaj! N-am auzit in viata mea de un interviu 'that lasts 3 hours". Comunica si tu cand ajungi sa discuti cu astfel de oameni, si in companii care sunt pregatite sa te plateasca; nu te mai gandi doar la bani, trebuie sa treci de baza piramidei lui Maslow.....negociaza si un plan de dezvoltare, de ce nu, un masterat destept. Angajatorii pentru care 'se merita" sa-ti vinzi serviciile,apreciaza astfel de cerinte. In cazul in care nu vor sa-ti asigure niciun planning, este clar ca vor doar sa te foloseasca.....si nu se justifica mutarea de aici. Nu ai avut parte inca de CORPORATII,o sa-ti placa sa lucrezi printre "oameni destepti". Daca as fi de varsta vostra si cu nevoile primare asigurate, altfel m-as dezvolta. Iti doresc noroc, asa cum numai tu ai, in asta se include si programul scurt de vineri; numa' sa nu voteze europenii saptamana de lucru de 6 zile, ca atunci, pentru tine ziua scurta se va muta simbata :-), pentru altii duminica :-(.
Jefa
Ptr. anonim C: daca imi primesc si eu invitatia, da, va invit la o apa plata cu lamaie. Inca de pe acum. :)
Ptr anonim Jefa: hai sa va enervez un pic: nu ma intereseaza sa trec de bazele piramidei. Imi este bine la baza deocamdata. Nu am comunicat decat aici pentru ca inca nu a venit nicio concretizare a intalnirii cu ei. Cand va fi cazul, ma voi sfatui. Desi deocamdata cred ca voi mai juca hora pe loc inca un pic.
Trimiteți un comentariu