Din cauza de implinire a unui an de cand am schimbat iar barcile si am ajuns in consultanta, firma m-a trimis la doctor. Ca sa fie sigura ca mai are pe cine munci ca pe un negru pe plantatie. Un negru sanatos. Ca negrii bolnaviciosi nu au valoare. Si nu, nu m-au trimist la dentist, desi am vazut eu prin filme ca pe vremuri sclavii valorosi erau cautati la dinti. Ca si caii. Daca ar fi dupa dinti....
In fine, m-au trimis la ochiolog. Si hai Andreea sa vezi. Daca vezi. Si ce vezi. Firma cu multi sclavi are multe venituri. Firma cu multe venituri are profit. Firma cu profit are contract cu o clinica pipirisnais. Mers la clinica. In buricul Bucurestiului. Eheee, dragi mosului, dar nu credeati ca a fost asa simplu. Date fiind: volumul de munca, primavara timpurie, hormonii zburdalnici, weekendul aflat in pragul usii, ziua de 13, pisica neagra de azi dimineata si multi alti factori, am pierdut trimiterea. Ce e aia trimitere si care e rolul ei in aceasta propozitie? Trimiterea e o bucatica de hartie pe care doctoresa si-a pus stampila saptamana trecuta. Stampila doctoresei ma scutea de plata a unui bulion. Atat e consultatia pipirisnais, la clinica pipirisnais.
Toata firma intra in panica. S-o salveze pe Andreea. Se dadura telefoane, se pusera pilele la treaba, relatiile sunara pilele, pilele dadura mailuri. Nimic. Timpul trecea, leafa mergea. Dar nu se rezolva nimic. Imi luai inima in dinti si hotarai ca a venit momentul sa pun la bataie tot farmecul meu si umorul si toate calitatile, adica atat, si sa ma descurc singura. Sa o imbarlig cumva pe doctora de mi-a dat trimiterea sa imi mai semneze o foicica din aceea. Zis si facut. Ajung la clinica pipirisnais, o tulesc pe scari fara sa ma vada nimeni. Nuuu, nu furasem nimic. Doar ca uitasem cum o cheama pe doctora. Suna sa intrebi un prieten. Prietenul lucreaza la firma cu sclavi multi, cu venituri garla si cu profit mare. Firma cu sclavi multi, cu venituri garla si cu profit mare are doar un telefon. Care mereu e ocupat.
In fine, sa scurtam lunga poveste. Gasesc doctora. Imi iau fata de miloaga. Bag un zambet tamp. Ii explic cum viata mea atarna de un firicel de par. Care firicel de par sta pe varful stampilei ei. Rade, cine stie ce-o fi gandit, imi da biletul si ma trimite cu Dumnezeu inainte. Ma roaga sa nu pierd trimiterea pana un etaj mai jos. Bine, bine, mi-am meritat-o. Ma duc la ochiolog. Imi vine randul. Ma gandesc "vaaai, ce doamna draguta, insarcinata si blanduta; sa vezi ce o sa ma mai ajute si o sa imi zica exact care e problema; bai frate, merita sa fii sclav in ziua de azi, cu asemenea servicii medicale; asta e, dai un ban si stai in fata".
Intru. "Buna ziua, doamna doctor, ce faceti? Ocupata? Cum a fost saptamana dvs? Asteptati weekendul ca toata lumea." "Buna ziua. Luati loc. Numele. Aaaa, nu aveati programare acum, aveati programare la ora 16. Vaaai, ce ma enervati cu totii, ca nu sunteti atenti si ne incurcati noua programul". Berbecul din mine lua foc, la auzul tonului destul de ridicat si certaret care imi venise drept raspuns minunatei mele incercari de a socializa. "Daca va incurc programul, nu-i vina mea. Asa mi s-a comunicat, asa am venit. Pot sa revin la ora stabilita. Nu vreau sa va fac probleme. Sau nervi." Zice ofuscata "acuma, lasati, stati aici. Ati apucat deja sa va asezati". Ma gandesc "frate, oi avea ciuma si or trebui sa dezinfecteze dupa mine? Sau care o fi treaba? Si copilasul asta, daca e adevarat si copiii isi aleg parintii, fu chiar asa grabit sa vina pe lume de nu mai avu rabdare sa gaseasca alti parinti". Stiu, stiu, urat din partea mea.
Pac pac, vorba ciobanului. O luminita, o casuta, niste lentile, un pix, alta luminita. Gata. Totul e in regula. "Sunteti sanatoasa tun. Aveti ochi de vultur." Incerc sa ii explic ca am probleme cu ochiul drept. Ii explic cat ma pricep de bine ce si cum. Ma ia peste picior "Cum o mai fi si aceasta, pete?" "Pete, doamna doctor", incerc sa imi pastrez calmul si sa gasesc o explicatie logica pentru plecarea mea de la munca, in plin proces de emitere fise fiscale, in cautarea sanatatii. Imi explica sa nu imi fac griji. Totul e normal. O sa dispara poate. POATE??? NORMAL???? Ai naiba doctori, care ajungeti voi doctori, faceti nu stiu ce juramant si va bateti joc de oameni.
Am plecat jurand ca nu mai merg la ei niciodata. Si daca o fi vreodata sa raman chioara, ii dau in judecata. Pentru ca mi-au spus ca vad bine si ca nu am nevoie de tratament. Si pentru ca remediul lor a fost "10 minute de uitat pe pereti dupa fiecare ora in fata calculatorului". 10 minute inmultite cu 9 ore inseamna 90 de minute. O ora si jumatate. Stimata conducere, luati de bagati la cap. Intre timp, mi-am explicat si atitudinea ochiloagei. Nu a fost pe bani consultatia. Ca am avut trimitere. Asta mai lipsea. Sa dau bulionul ca sa ma puna sa ma uit la pix. 'R-ati ai naiba cu clinica voastra pipirisnais cu tot! Aaaa, si aia cu banul s-a transformat in "dai un ban si stii ca nu-l mai ai".
In fine, m-au trimis la ochiolog. Si hai Andreea sa vezi. Daca vezi. Si ce vezi. Firma cu multi sclavi are multe venituri. Firma cu multe venituri are profit. Firma cu profit are contract cu o clinica pipirisnais. Mers la clinica. In buricul Bucurestiului. Eheee, dragi mosului, dar nu credeati ca a fost asa simplu. Date fiind: volumul de munca, primavara timpurie, hormonii zburdalnici, weekendul aflat in pragul usii, ziua de 13, pisica neagra de azi dimineata si multi alti factori, am pierdut trimiterea. Ce e aia trimitere si care e rolul ei in aceasta propozitie? Trimiterea e o bucatica de hartie pe care doctoresa si-a pus stampila saptamana trecuta. Stampila doctoresei ma scutea de plata a unui bulion. Atat e consultatia pipirisnais, la clinica pipirisnais.
Toata firma intra in panica. S-o salveze pe Andreea. Se dadura telefoane, se pusera pilele la treaba, relatiile sunara pilele, pilele dadura mailuri. Nimic. Timpul trecea, leafa mergea. Dar nu se rezolva nimic. Imi luai inima in dinti si hotarai ca a venit momentul sa pun la bataie tot farmecul meu si umorul si toate calitatile, adica atat, si sa ma descurc singura. Sa o imbarlig cumva pe doctora de mi-a dat trimiterea sa imi mai semneze o foicica din aceea. Zis si facut. Ajung la clinica pipirisnais, o tulesc pe scari fara sa ma vada nimeni. Nuuu, nu furasem nimic. Doar ca uitasem cum o cheama pe doctora. Suna sa intrebi un prieten. Prietenul lucreaza la firma cu sclavi multi, cu venituri garla si cu profit mare. Firma cu sclavi multi, cu venituri garla si cu profit mare are doar un telefon. Care mereu e ocupat.
In fine, sa scurtam lunga poveste. Gasesc doctora. Imi iau fata de miloaga. Bag un zambet tamp. Ii explic cum viata mea atarna de un firicel de par. Care firicel de par sta pe varful stampilei ei. Rade, cine stie ce-o fi gandit, imi da biletul si ma trimite cu Dumnezeu inainte. Ma roaga sa nu pierd trimiterea pana un etaj mai jos. Bine, bine, mi-am meritat-o. Ma duc la ochiolog. Imi vine randul. Ma gandesc "vaaai, ce doamna draguta, insarcinata si blanduta; sa vezi ce o sa ma mai ajute si o sa imi zica exact care e problema; bai frate, merita sa fii sclav in ziua de azi, cu asemenea servicii medicale; asta e, dai un ban si stai in fata".
Intru. "Buna ziua, doamna doctor, ce faceti? Ocupata? Cum a fost saptamana dvs? Asteptati weekendul ca toata lumea." "Buna ziua. Luati loc. Numele. Aaaa, nu aveati programare acum, aveati programare la ora 16. Vaaai, ce ma enervati cu totii, ca nu sunteti atenti si ne incurcati noua programul". Berbecul din mine lua foc, la auzul tonului destul de ridicat si certaret care imi venise drept raspuns minunatei mele incercari de a socializa. "Daca va incurc programul, nu-i vina mea. Asa mi s-a comunicat, asa am venit. Pot sa revin la ora stabilita. Nu vreau sa va fac probleme. Sau nervi." Zice ofuscata "acuma, lasati, stati aici. Ati apucat deja sa va asezati". Ma gandesc "frate, oi avea ciuma si or trebui sa dezinfecteze dupa mine? Sau care o fi treaba? Si copilasul asta, daca e adevarat si copiii isi aleg parintii, fu chiar asa grabit sa vina pe lume de nu mai avu rabdare sa gaseasca alti parinti". Stiu, stiu, urat din partea mea.
Pac pac, vorba ciobanului. O luminita, o casuta, niste lentile, un pix, alta luminita. Gata. Totul e in regula. "Sunteti sanatoasa tun. Aveti ochi de vultur." Incerc sa ii explic ca am probleme cu ochiul drept. Ii explic cat ma pricep de bine ce si cum. Ma ia peste picior "Cum o mai fi si aceasta, pete?" "Pete, doamna doctor", incerc sa imi pastrez calmul si sa gasesc o explicatie logica pentru plecarea mea de la munca, in plin proces de emitere fise fiscale, in cautarea sanatatii. Imi explica sa nu imi fac griji. Totul e normal. O sa dispara poate. POATE??? NORMAL???? Ai naiba doctori, care ajungeti voi doctori, faceti nu stiu ce juramant si va bateti joc de oameni.
Am plecat jurand ca nu mai merg la ei niciodata. Si daca o fi vreodata sa raman chioara, ii dau in judecata. Pentru ca mi-au spus ca vad bine si ca nu am nevoie de tratament. Si pentru ca remediul lor a fost "10 minute de uitat pe pereti dupa fiecare ora in fata calculatorului". 10 minute inmultite cu 9 ore inseamna 90 de minute. O ora si jumatate. Stimata conducere, luati de bagati la cap. Intre timp, mi-am explicat si atitudinea ochiloagei. Nu a fost pe bani consultatia. Ca am avut trimitere. Asta mai lipsea. Sa dau bulionul ca sa ma puna sa ma uit la pix. 'R-ati ai naiba cu clinica voastra pipirisnais cu tot! Aaaa, si aia cu banul s-a transformat in "dai un ban si stii ca nu-l mai ai".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu