luni, 16 februarie 2009

Sindromul "Duminica dupa amiaza"

Il cunoasteti toti. L-ati trait intr-un moment sau altul al vietii voastre. Teoretic, e momentul acela, duminica in jur de 4,5. Cand zici "gata si weekendul asta".

Si incepi sa te gandesti "maine e iar luni; ce-am facut vineri, am terminat raportul ala sau l-am lasat pentru maine". Si brusc, nu-ti mai plac nici clatitele cu dulceata de visine, desi pana acum jumatate de ora erau preferatele tale. Nu-ti mai place nici fata musafirilor. Care nu mai pleaca. "Astia nu se duc maine la munca? Ei nu or trebui sa se pregateasca?" Nici filmul pe care iti doreai atat de mult sa il vezi nu iti mai pare asa interesant. Subiectul nu te poate atrage astfel incat sa te faca sa uiti ca maine o iei de la inceput.

Pe la 7 faci o baie. Cateodata cu lumari parfumate. Intr-o cada cu spuma. Si parca luni nu mai suna asa trist. La 9 esti deja in luni. Faci planuri pentru sedinte. Iti revizuiesti cu puterea mintii agenda. Intalnirile. Iar moaca sefului, iar freza colegului nesuferit, iar conversatia de complezenta. Iar probleme, iar mailuri, iar balamuc. Iar suna ceasul. Iar trafic. Iar cravata. Iar open space. Iar provocari zilnice. Iar crize financiare. Uneori si morale.

Oooff, si weekendul viitor e la cinci dimineti departare. Si cate mi-au ramas nefacute din weekendul asta. Vreo doi prieteni nevizitati. O carte lasata la jumatate pe noptiera. Un film nevazut. Un bunic nesunat. Un CD neascultat. Cateva postari nescrise. Cateva informatii necautate. O lucrare neterminata. O masina neplimbata.

Pana la urma e doar rutina. Si vina nostra de a avea fiecare zi la fel. Alergam in fiecare zi a saptamanii, numarand orele pana la weekend. In weekendul mult prea asteptat, ne impartim in douazeci ca sa apucam sa facem tot ce ne-am propus. Si tot alergand, ne trezim ca duminica seara ne deprimam. Si cum ma deprimam eu asa, m-am hotarat sa schimb foaia. Voi merge cu drag la job. Ca am unde sa merg. Ca nu ne-au dat astia afara. Voi incerca sa fac in timpul saptamanii ceea ce fac in weekend. Mai putin dormitul pana mai tarziu. Asta nu se poate.

Fruntea sus. Azi e luni. Avem treaba garla la joburi. Dar va zbura timpul mai repede. Spre seara ies in oras. La un cico. Cu niste prieteni. Care au innebunit de tot. Vor sa se ia. De mana. Si sa mearga la primarie. Sau, mai bine zis, la casa casatoriilor. Si, pentru ca le e frica sa nu fuga, ma cheama in calitate de paznic. Mai am cateva restante la capitolul socializare. Poate le rezolv tot saptamana asta. Si uite asa, ajungem iar vineri. Si vine iar weekendul.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Ce simpatica esti. Oricum noi stim, sau speram, ca te intalnesti cu anumite persoane de drag si cu placere (sper sa nu am un soc in seara asta ???).Cat priveste partea cu socializarea, asta ramane de vazut la momentul oportun. Si... ce nu te-ai obisnuit deja sa te trezesti in ficare zi la 6.00 si sa pleci grabita la jobul mult ravnit pentru rezolvarea problemelor??? (apropo, eu si sambata ma trezesc tot la 6.30, duminica dorm ceva mai mult). Hai sa ne revedem cu bine .C.

Anonim spunea...

sa stii ca eu nu ma simt cu musca pe caciula...weekendu' d-aia e weekend, sa te relaxezi, nu sa faci lucrarea...

Andreea spunea...

Ptr sisut: maaaaa, nu te mai dadusi anonim? Weekendu' e weekend sa te relaxezi cand ai terminat de invatat. Cand esti masterand, faci lucrarea in weekend, inveti, citesti, te documentezi. Mai lasi pe Prison Grace si alte alea.

Andreea spunea...

Ptr. anonim C.: nu abia astept sa plec la job si sa rezolv probleme. Ca nu eu fac problemele. Sa le rezolve cine le face.
PS: n-am tras clapa, da?