Mugurel de primavara

Este februarie. La inceput. Anul trecut, in timpul asta, dadeam la zapada. Parca. Cel putin la Bran. Unde ne aflam. Si era frig. Ca era doar februarie. Anul asta februarie a venit cu 15 grade. Au fost saptamana asta numai zile din acelea de ne fac sa ne gandim la mare, la soare. Pe unii dintre noi. Pentru altii asta inseamna ca gata zapada. Gata ceata. Gata frigul serii. De acum, ne plimbam in parc. Noaptea se asterne mai tarziu. Deja parca simt mirosul de regina noptii. Din IOR.

Se dezbraca Bucurestiul. Strazile. Sunt scaldate de soare. Se dau jos becurile de Craciun. Hainele de iarna. Fetele. Dau jos paltoanele. Apare un picior. Un decolteu. O fusta. Mai mult sau mai putin lunga. O sa ziceti ca exagerez, dar pe cuvant ca am vazut cateva cucoane in pantofi. Pantofi in februarie? Doamne fereste. Daca ar fi zis cineva asta acum cativa ani, il inchideau la sectia "da' halatul, cat e doamna halatul". Acum cativa ani, pe 28 februarie, ramaneam blocati in nameti. Acum ne pregatim de gratare la iarba verde.

Primavara asta timpurie se manifesta in fel si chip. Porumbelul meu din bucatarie (parca v-am spus de familia pe care dragul de el si-a intemeiat-o chiar inainte de sarbatori, ca sa nu petreaca singur Craciunul si sa termine aruncandu-se de pe vreun bloc, dupa ce in prealabil si-ar fi ciugulit aripile ca sa nu fie tentat sa se salveze) se trezeste exact o data cu gainile lui bunica-miu. Si incepe sa imi povesteasca ce a visat el noaptea. Porumbelul, nu bunica-miu. Pe limba lui porumbaceasca. Si la el vin multi prieteni la fel de matinali. Si la fel de vorbareti.

Ziua e mai lunga. Dimineata, cand ma trezesc, soarele e deja rasarit. Seara, plec de la munca pe lumina. Imi spunea o colega intr-o seara cand ne indreptam agale spre case ca miroase a primavara. Adica? Adica acum putem sa simtim cum miroase. Ca nasurile sunt dezghetate, fularele sunt pe acasa, aruncate prin vreun dulap. Pe strada, au aparut masinile acelea care matura si stropesc. Prigoana e la datorie. Ca sa nu ne inecam in praf. In RATB au dat drumul la aerul conditionat, adica lumea deschide geamurile. Care geamuri nu mai sunt incarcate de flori de gheata. Si care RATB-uri nu-si fac probleme ca ar ramane inzapezite.

Pe strazi, apar masinile. Nu, frate, nu Daciile. Nuuuu. Masinile. Adevaraciunile. Vecinul meu dintr-un bloc din cartier si-a scos mertanul. Ala decapotabil. Si baga basi. Ca urla hormonii. In vecin, nu in masina. In masina urla casetofonul. La Bellini au aparut blondele pitzi. Oooo, ce onoare. Dar cu ce treaba pe la noi prin zona? Aaaa, ati iesit cu Porche-ul sa i se mai dezmorteasca bujiile. Am inteles. Traficul e insuportabil. Corect. Daca pitzi au iesit la o frunza de salata si doua masline.

Sora-mea s-a facut si ea pitzi. Atat de pitzi, incat soferii lu' Prigoana o fluiera dimineata. Soferii de tiruri o claxoneaza. Stiu, stiu, in Bucuresti nu exista tiruri. Dar exista camioane. In multime. A simtit nevoia sa faca o schimbare. Asa face mereu. Cand vine ziua ei. Care coincide cu ziua primaverii. Si si-a tuns sprancenele. Rau. Ea zice ca e frumoasa. Eu zic ca de acum incolo ii trebuie umbrela cand ploua.

Au aparut tiganii cu ghiocei. Eu cred ca ghioceii aia de ii vand unii si altii pe la metrouri sunt de la turci. Sau de pe unde mai aduc astia chestii. Si ghioceii de import sunt la fel ca rosiile de import. Daca rosiile nu au gust, ghioceii nu miros. Cum e ala un ghiocel vestitor al primaverii, daca el nu miroase a primavara? Cum mai vesteste el venirea primaverii? In alti ani eu duceam primii ghiocei si colegelor de la munca si sora-mii acasa. Voi face si anul asta la fel. Dar cu ghiocei adevarati, nu cu fake-uri. Cu facaturi de ghiocei.

Natura nu se trezeste inca la viata. Si am eu o presimtire. Cum ca iarna nu si-a spus ultimul cuvant. Sau o fi vreo una ca incalzirea asta globala despre care vorbesc toti Hancii sa castige batalia si sa nu mai avem iarna de acum incolo? 'Om trai si 'om vedea.