S-a incheiat cu brio (sau asa cred eu) si ziua lu' sefa. Cadourile s-au dovedit a fi funny, nu stiu cat de utile sau cat i-au placut, dar au fost funny. S-a lasat chiar si cu lacrimi. Asa sunt unii, mai sensibilosi.
Restaurantul......o minune de ospatar, o pereche de ochi verzi (sau asa ii vedeam eu dupa sticla de Muscat Otonel) si chiar initiativa. Niiice, mai rar intalnesti situatii de genul: pentru desert va pregatisem o surpriza. Bineinteles ca la aceasta stare a contribuit sarbatorita care radia de frumusete (se potriveau frumusel sacoul din in de la Guara cu fustita de in de la Dika, coafura realizata la casuta cu look-ul acela proaspat de copilita). In rest, mancarea bunicica, dar cam "piperata", cam mult zgomot dat fiind faptul ca este destul de aproape de sosea (m-as fi asteptat la o terasa mai retrasa, intre mai multe flori, genul celei de la Universitate). Muzica, in schimb, a fost ok, desi si pe aici carcotasii ar avea ceva de comentat: cred ca am ascultat acelasi cd cu Corina Chiriac de cel putin trei ori in seara respectiva, pana ne-au bagat oamenii stiri ca, deh, era ora 22.30 si noi nu aveam nici un gand sa eliberam "ringul".
Mary, cea cu care am alergat ca disperatele dupa diverse, a fost cam moale, mai avea un pic si adormea, de ma si vedeam cu ea in carca. Concluzia: daca vrei vreodata sa te imbeti, nu o lua pe ea cu tine, ca te lasa sa te imbeti singur.
Sarbatorita minunata (cat de cat), dincolo de carcoteli de genul "ti-am spus sa nu iti mai iei haine cu imprimeuri florale", "uita-te ce paine, cand o fi facuta" si alte fitosenii, cum ar zice sora-mea. O persoana in care gasesti super misto legate inocenta, copilaria, suferinta, bucuria de a o lua mereu de la capat, oboseala noilor inceputuri, maturitatea omului care a trecut prin multe si totusi se uita la tine in cel mai firesc mod si te intreaba "tu crezi ca pot sa fac treaba asta?", simplitatea "hibridului" crescut de parinti neintoxicati de "democratie" - cu principii mai mult decat sanatoase, rafinamentul femeii ajunse la deplina maturitate, la "coacere".
Eu, la inaltime ca intotdeauna, am baut doua pahare de vin pe nerasuflate si inca doua mai pe rasuflate. Ca de obicei, am monopolizat discutia, nelasand pe nimeni sa se exprime (au plecat ambele prietene de masa cu dureri de cap).
Nota de plata si ea la inaltime. Mi-am promis ca nu mai ies niciodata nicaieri cu sefa pentru ca ea plateste mereu, ma simt ca o intretinuta, insa nu m-am tinut pana acum de cuvant.
Ok, concluzia dupa ziua lu' sefa: cadouri mai mult sau mai putin inspirate, mancarica, beuturica, surprize (mai placute sau mai putin placute - ne-a vizitat si o imensitate de gandacel), o Mary obosita, o Andreea muuult prea vorbareata, o sefa infloritoare, o nota de plata mai mult decat piperata, un sot suparat, melancolia zilelor de demult, cand eram o echipa, admiratie si sincera tandrete din partea noastra pentru cea care ne-a schimbat si inca ne schimba ca oameni si ca profesionisti.
2 comentarii:
Draga Andreea,
Sefaaaaaaa? Este un apelativ prea comunist pentru o persoana hibrida si inocenta cum o prezinti tu. Da-i si tu un nume de scena pe masura priceperii, manuirii tale literare si a hainelor Guara pe care le poarta! Esti superba! Cu siguranta,Sefa,trebuie sa fie tare mandra si sa multumeasca Suprematiei pentru ca e in inscrisurile tale...., in viata ta.....Sefa!
Sefa i-a fost,ii este si ii va ramane numele si in realitate si pe scena.
Trimiteți un comentariu