Despre olteni

Sunt multe pareri despre olteni. Sunt si multe bancuri. Unele mai reusite, altele mai putin reusite (si nu zic asa doar pentru ca am oaresce radacini "de praz"). Se zice ca oltenii au coate ascutite, ca arunca vaca din avion pentru a face lapte praf si sunt cei care conduc fara niciun fel de regula (o sa observati asta daca ajungeti vreodata in Craiova).

Eu vad altfel oltenii. S-ar putea sa fiu subiectiva, intrucat "in jurul meu unde privesc, vad numai concitadini de-ai lui Amza". Toata viata mi-a fost presarata cu reprezentanti ai acestei minunate zone geografice. Oltenii mei sunt sinceri, prea sinceri poate, sunt plini de umor si nu se ascund pe dupa visin nici in privinta provenientei, nici a principiilor cu care au plecat de acasa.

Desi in Bucuresti de ceva vreme, majoritatea au adoptat Bucurestiul si nu invers. Asa ca, in toate cartierele mai mult sau mai putin rezidentiale, se mananca lubenita, se bea zaibar, se coace porumb (nu pe carbuni, in cuptor, dar tot e bun), se foloseste perfectul simplu din belsug si prazul este la mare cautare.

Am fost acum cateva zile la o nunta in inima judetului Olt, la Slatina. Stiti cum sunt nuntile la olteni? Incep, ca aperitiv, cu o hora luuuunga de te dor picioarele, stanga unu dreapta doi. Urmeaza, pe rand, ungurica, brasoveanca (cu titlu de imprumut), hora dogarului. Si ca sa se termine apoteotic sau, mai bine zis, cireasa de pe tort, sarba. Dintre toti cei 500 de invitati (ca la olteni lumea e dornica de petreceri, asa ca se prezinta in numar demn de celebritati) nu stiu daca am vazut vreo 20 care nu s-au ridicat deloc de la masa. Toti ceilalti au tocit flecuri la pantofi, au dat jos kilograme bune si s-au dezhidratat serios de la atata topaiala.

Dar pana sa ajunga la topaiala, oltenii sunt pur si simplu obsedati de munca la camp. „Pe drumul de costise”, spune poetul, este casa vinului: incepand cu domeniile regale de la Segarcea, trecand prin Dragasani, la Agricola Stirbey si ajungand la centrul viticol Banu Maracine. Aci se face zaibarul, dar nu numai. Sa enumeram: Sauvignon Blanc, Merlot si Cabernet Sauvignon Cramposia, Feteasca Alba si Tamaioasa Romaneasca, Negru de Dragasani si Novac.

Dincolo de toti prietenii care ma leaga de Oltenia, se afla radacinile mele de demn urmas al lui Nea Marin. Acolo am bunicii (nu pe toti pentru ca am mai pierdut din ei), acolo am verisoare, unchi, matusi, nepoate, veri din veri si un intreg neam. Acolo am cele mai frumoase si mai gingase amintiri, acolo am copilaria, acolo am invatat tabla inmultirii intr-una din vacante pe cand eram, cu bunicii, la vie la carnit (cunoscatorii cunoaste), acolo mancam scoici cu usturoi, fara sa imi dau seama ce delicatesa cumpara (cu banita - cunoscatorii stie despre ce vorbesc) si pregatea bunica, acolo imi sarea vaca in carca pentru ca trebuia data la taur, acolo incalecam porcul de Craciun, acolo veneau tiganii (erau si pe atunci) cu capra (care era urata foc si de care ne speriam ingrozitor), acolo mergeam cu sorcova fara sa stie bunicu (ca era cam capcaun si nu prea ne lasa), acolo am crescut.

Imi iubesc oltenii, iubesc Oltenia cu tot ce inseamna ea pentru mine si iubesc drumul Bucuresti - Segarcea, pe care il facem de 27 de ani (si sa speram ca pentru inca multi ani).