Primele intalniri, emotii (desi iti repeti mereu in gand: si ce daca nu ma place, e problema lui, eu doar il folosesc ca sa mai ies din casa), primul sarut, prima noapte, prima vacanta impreuna. Dupa ceva timp, incepi sa te obisnuiesti cu tabieturile lui, cu mirosul lui, incepi sa inveti ce ii place si ce nu, ce prefera sa faca in timpul liber, pe ce parte a patului doarme, ce pasta de dinti foloseste.
Ce se intampla insa in momentul in care noi devine eu si tu, in momentul in care nu te mai uiti cu nerabdare in metrou ca sa il vezi si sa ii faci o surpriza, ba, din contra, te uiti cu teama ca s-ar putea sa il vezi. Cum ar veni, ce ar trebui sa se intample atunci cand fiecare merge pe drumul lui, atunci cand primesti sau dai cadou o minunata pereche de papuci (la figurat)?
Cum reinveti sa dormi singur intr-un pat dublu, iar cand schimbi lenjeria schimbi si perna, care oricum nu e folosita de nimeni? Ce faci cu dulapul in care nu poti sa intri sa faci curat? Ce faci cu periuta de dinti, cu afteshave-ul, cu tricourile, cu pijamalele, cu papucii? Ce faci cu mirosul care te omoara si care exista, indiferent cat Ariel folosesti? Ce faci cu serile de Duminica, atunci cand ar trebui sa fii in bratele lui, uitandu-te la cine stie ce porcarie de film, pe care oricum l-ai mai vazut de nenumarate ori? Ce faci cu zilele in care afara ploua, iar tu ar trebui sa fii in parc cu el mana in mana, plimbandu-va, cand toti oamenii normali sunt in casa? Ce faci cu toate pozele pe care le aveti impreuna si in care vezi doi oameni care se iubesc? Ce faci cu ai tai care te intreaba el ce mai face? Ce faci cu ai lui care iti spun ca ai ramas in sufletul lor? Ce faci cu dansurile (coregrafiile) pe care le-ai invatat cu el? Ce faci cand vezi ca toti fac planuri de vacanta, iar tu, ca niciodata, anul asta chiar ai avea timp de planificat si bani de cheltuit, insa nu il mai ai pe el? Ce faci cu toate rautatile pe care nu mai ai cui le spune? Ce faci cu toata dragostea pe care o strangi zi de zi? Ce faci cu noptile, cand nu mai simti acele brate in jurul tau si nici respiratia lui pe obrazul tau (decat in vis)? Ce faci cu diminetile cand ceasul suna mai tarziu, deci ar fi mai mult timp de lenevit in pat, in bratele lui? Ce faci cand dimineata nu te bati cu nimeni pe baie? Ce faci cand parcurgi acelasi drum singur si somnoros, drum pe care anul trecut in vremea asta il petreceai mana in mana cu el, numarand zilele pana la un binemeritat concediu? Ce faci cu pescarusii care te trezesc din visare la o realitate in care el nu mai e? Ce faci cand il cauti in noapte pentru a-l lua in brate si dai de patul gol? Ce faci cand ti-e frig si nu te incalzeste decat patura? Ce faci cand nu stai bine si nu e nimeni acolo care sa te intrebe "stai bine"? Ce faci cand nu ti-e bine si nu e el acolo pentru a-ti face ceai cu miere? Ce faci cand mancarea iti iese exceptionala si nu e nimeni care sa zica "am mancat si mai buna"? Ce faci cand nu e nimeni care sa iti spuna, dupa ce in prealabil v-ati facut planuri amandoi, "duminica sa nu iti faci planuri"? Ce faci cu Tudor Gheorghe care doineste dintr-un playlist, fara sa isi dea seama cate amintiri iti readuce in minte? Ce faci cu Julio Iglesias, care anul trecut in concertul de la Bucuresti a avut onoarea de a ma avea in public datorita tot lui? Ce faci cu vinul pe care bunicul ti-l pune separat, pentru flacau? Cum faci sa nu mai sari din pat oridecateori suna interfonul? Cum depasesti ticul, deja, de a te uita de enspe mii de ori la telefon in speranta ca poate totusi? Cum treci peste "masa la ai mei, masa la ai tai"? Cum treci peste "ti-am adus flori pentru ca nu te simteai bine"?
Ce faci cu toate amintirile? Cum resetezi memoriile - si cea olfactiva, si cea vizuala - ca sa nu iti mai trezeasca tot felul de trairi? Cum treci peste raul fizic pe care il simti vazandu-l cu actuala? Cum depasesti statutul de fosta? Cum treci peste durere, astfel incat sa poti fi fericita pentru ca el e bine?
Stiu cum treci peste toate: iti amintesti chestiile nasoale. Ia sa vad....come on, trebuie sa fi fost si chestii nasoale. Sigur au fost, dar de ce nu mi le pot aminti acum, cand am atata nevoie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu