Inca o calatorie cu metroul. De la inceputul lunii octombrie, nu mai avem toti loc in metrou. Asa ca mai ramanem si pe afara. Si pana sa plecam din statie suntem amenintati de mai multe ori ca "atentie, se inchid usile". Si, asa incarcat pana peste poate, metroul porneste. Si parca se impiedica. Si parca mai si tuseste. Si ma apuca gandurile. Daca tuseste asa, pentru ca a umblat cineva, vreun terorist sau vreun mecanic mai putin pregatit, la diverse firicele, cabluri, butoane?
Si de-ar fi sa mor? Aoleo, cate mi-ar mai ramane nefacute. In primul rand, rochita si pantofii achizitionati nu si-ar atinge scopul, acela de a ma face pe mine o vipa la nunta unei prietene. Si e pacat de ei. Ca am dat o policica de bani. Si e pacat si de prietena mea. Ca nu ar avea cine sa ii mai cante "ia-ti mireasa ziua buna". Si mai nou, nu ar mai avea nici cine sa fie domnisoara moraliceste de onoare. Eeee, e greu de inteles si mult de explicat.
Si de-ar fi sa mor, ce s-ar face baba mea de la parter? Pe cine ar mai stresa ea non stop? De cine s-ar mai ascunde ea dupa perdeaua de la bucatarie? Si domnu' pres' pe cine ar mai intreba de actiunile lui de la Petrom? Si vecina de la doi de cine ar mai intreba? Eee, si prietenii mei de metrou. Ce-ar zice ei cand nu m-ar mai vedea mergand zilnic la aceeasi ora la jobul minunat? Si sefii. Ce-ar zice sefii? Cui i-ar mai tranti proiecte minunate, dezvolatatoare de capacitati si aptitudini, gen lipit plicuri pentru Sanatate?
Si ai mei? Cui i-ar mai spune sa mearga langa axul drumului. Stiu, o sa ziceti ca sora-mii. Din pacate, sora-mea e cam flitista. Adica da cu mult flit. Normal. De la gandacii din bucatarie i se trage. Asa ca nu s-ar lasa stresata. Si ca tot veni vorba, sisut. Ce s-ar face ea fara mine? Cine ar mai plati intretinerea? Cine s-ar mai duce cu ea dupa pantofiori? Nimeni. Da' macar ar avea liniste. Prea multa chiar. Si bunica-miu, cu cine s-ar mai certa el ca nu-l suna?
Si acuma, la capitolul de facut si nefacute inca. Pai daca mor acuma, cand mai vad eu Bucovina toamna? Si nu mai mananc papanasi si ciorba radauteana? Si nu mai merg la Lisabona? Nici la Madrid? Nici la Valencia? Nu mai apuc sa zbor cu Tarom-ul? Ma rezum la zborul ala patetic cu low-costul spre Barcelona? Si nu ma mai mut la Barcelona? Si nu mai apuc sa stresez pe nimeni? Niciun partener de viata si de suferinta? Si nu mai fac nici mostenitori care sa aiba zambetul meu (nu, nu e lipsa de modestie, e din cauza ca toate genurile masculine din trecutul meu amoros si tumultuos mi-au urat sa am copii cu zambetul meu, poate din cauza ca eu zambesc rar)?
Aoleo, cum sa mor tocmai acuma cand lasai casa cu fundu-n sus? Vasele nespalate, baia gaurita, covoarele neachizitionate? Si, ca demna urmasa a bunica-mii, acu' cand n-am de nici unele? Nu tu prosoape, nu tu batiste? Off, si as mai avea si rufe de spalat si bluzele care trebuiesc spalate la mana. Si tocmai azi, cand nici nu cred ca am buletinu'? Daca nu stiu astia cine sunt si ma dau drept vreo infractoare? Si cade vina busirii metroului pe mine? Cine imi mai spala mie reputatia? Si nici nu am apucat sa fac o hartiuta de-aia, prin care le lasi altora piulitili, motorasul si bujiile tale.
Am ajuns la destinatie. Nu s-a intamplat nimic. Poate metroul o fi si el racit, ca vremurile astea sunt ciudate tare. Acu e cald, acu e frig. Bai, ce ghinion. Pierdui timpul, gandindu-ma la chestii morbide degeaba. Si intr-o ureche, Tudor Gheorghe zice ceva de Primavara. Si cum se naste natura la viata. Hmm, ce porcarie! Pierdere de vreme, clar. Dar mai bine, nu veniti diseara sa stam pe intuneric si sa ne distram, aruncandu-ne dupa acoperis (ala Lindab, al casutei cu muscate)?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu