Orasul asta mare si mizerabil a inceput sa innebuneasca pe toata lumea. Praf. Zgomot. Masini. Multe. Prea multe. Si periculoase. Mijloace de transport blocate. Oameni nervosi. Grabiti. Impertinenti. Multi parca sunt la vreun raliu. Alearga care incotro. Haituiti. De o forta nevazuta. Alergati. Si stresati. De probleme. De viata de zi cu zi. Nepasatori fata de cei din jur. Poate nepasatori si fata de ei insisi.
Vorbesc mereu de calatoriile cu metroul. Si vorbesc mereu de oamenii muraturi. Si la propriu si la figurat. Si mai vorbesc de inghesuiala din metrou. Si din ce in ce mai des, si pe peron. In asa mare gramada de oameni, e destul de greu sa respecti intimitatea celorlalti. E imposibil sa nu auzi ce se discuta in jur. Sau sa te faci ca nu auzi. Ce sens mai are sa te prefaci atata vreme cat e evident pentru toata lumea ca nu ai cum sa nu auzi conversatii ce nu te privesc. In fine, sa revenim.
Pe acest peron, intr-o dimineata, un domn vorbea despre cum abia asteapta sa iasa la pensie. Sa plece din Bucuresti. Sa isi renoveze casuta de la tara. Si sa puna rosii. Si sa creasca gaini. Si sa isi petreaca timpul in gradina si prin curte. Mestesugarind. Nu conteaza ce. Sa manance rosii cu gust de rosii. Sa bea vin facut de el si struguri din curtea lui. Iar seara sa o puna de un gratar. Cu vecinii. Si sa stea la poarta, sa puna la cale viitorul tarii cu toti colegii de suferinta. In fiecare toamna, sa miroase a frunze arse, sa cada bruma peste dovleacul din gradina, desavarsindu-i aroma. Si sa aiba curtea plina de tufanici. Si sa mai aiba un caine mare, alb, latos.
Tata isi doreste in mare acelasi lucru. Pana si mama. Tot singura, saraca mama. Si ea vrea la tara. Sa fie liniste. Sa aiba aceleasi flori ca si domnul de mai sus. Si, zice ea, sa isi creasca eventualii viitori nepoti. In aer curat. Si alergand peste dealuri. Si nu se da nici ea in laturi de la crescut gaini si plantat rosii. Au innebunit cu totii. Pentru asta a invatat ea atata? Si a mai facut si scoala, babuta fiind? In fine. Pe tata il inteleg. Ca el mereu a avut inclinatii din acestea. De taran (sper sa nu citeasca). Adica, lui ii place in vie, sa culeaga struguri, sa zdroseasca struguri, sa faca vinul lui. Cu care mai apoi sa se dea smecher. Lui ii place sa bibileasca prin curte, sa puna pomi fructiferi (asta e pleonasm, da' am voie ca ma grabesc), sa aiba lalele olandeze si magnolii.
Si mai sunt oameni la care chiar nu ma asteptam sa vrea vreodata sa se intoarca de unde au plecat. Pana la urma, viata asta in Bucuresti este epuizanta, ne mananca nervii tuturor. Pana si cei care lucreaza in IT vor inapoi, la tara, sa simta mirosul pamantului. Sa inteleg ca toti am facut compromisuri? Si muncim in aceasta capitala doar pentru bani, pentru a ne permite candva acea casa la tara? Pai nu mai bine ramanem la tara, facem casuta si ne bucuram de acum de ea? Decat sa muncim o viata intreaga pentru a ajunge in final tot acolo? Nu mai inteleg nimic. Si eu visez la casuta la tara. Da' nu asa, oricum. Eu visez la hectare intregi, la herghelii, la domenii, la conace boieresti. Dar parca totusi nu as pleca din Bucuresti. Cel putin deocamdata.
Ne intoarcem la origini, ne intoarcem la tara. Se simte chemarea pamantului. Avea dreptate bunica-miu. Ne intoarcem de unde am plecat. Si chiar exista o ciclicitate.
4 comentarii:
Vise taica, vise ! Dar este voie!!!!! De visat inca mai este voie....., ca doar nu costa bani !
Am "sa tai" aripile domnului de la metrou, care asteapta pensionarea, ca sa-si vada visul cu ochii. Am sa-i " tai aripile" intrucat in dimineatza aceasta sunt " Alinutza cea sadica" , cea insensibila , dar ingrozitor de realista.
"Ce casutza domnule, ce gaini, ce vie, povesti taica, povesti ! Stiti domnule cum se creste o gaina????? Curte, grauntze, apa si....cam atat !!!Foarte frumos, raspuns corect, nici nu este greu !Dar ca sa creshteti o gaina, stiti ca trebuie ca in ograda dumneavoastra sa aveti un adapost pentru inaripate, care sa intruneasca conditii de biosecuritate?!!!Adica , gataaaa cu zbantzuiala inaripatelor in curte si in afara ei, ca doar nu sunt pe moshia lor!!! Sa stea la cushculitza dumnealor, ce nevoie au de plimbare! Eeeeeeeeeeee, nu stiti ! Nashpa, aiurea, cam nasol, ca sa fim in trend cu tineretul. Si numai sitzi, fac pariuuuuu, ca trebuie sa va ocupatzi de protectzia si bunastarea gainilor !! Eeeeeeee, ce spunetzi de acest aspect?!! Nu am terminat, nu va bucuratzi !!!! Vretzi vie??????? Stiu si eu, e la liber !!!! Dar sa fie din vitza nobila, pentru ca prietenii nostri europeni, nu vor mai admite decat vitza nobila, ca de, totzi avem sange albastru ( aiurea, ciori vopsite, aia suntem! )Asa, am terminat cu iaripatele, am terminat cu vinul, aaaaaa si il vretzi pe Azorel cel latzos! Foarte frumos, as putea sa va rog sa o tinetzi si pe Tiza mea? Va povesteshte Andutza de ea ! Dar sa revenim la subiect. Azorel cel latzos si Titza de Bucuresti ( am innobilat-o si pe ea mititica, ca am vazut ca este o moda, ca toate potaile maidaneze (va roooog, sa-i puna cineva mainile la urechi, sa nu auda Titza!!!!!!! ) sa devina doamne respectabile ), deci cei doi patrupezi, nu au voie sa stea in lantz!!!!!!!! Fereasca Dumnezeu de asa ceva !!!!! In ploaie??? Nici daca ei vor ...., nu se poate !!!
Asa ca domnule draga, gandul cu libertatea de la tara, cu inaripatele zburdand prin curte, cu domnhul Azorel si cu doamna Titza pazind proprietatea, cu via plina de struguri din cei din care am baut vin cu totzii ani de-a randul, este POVESTE.... Si cu toate acestea, va rog sa visati in continuare, visele nu costa bani ".
Concluzia este ca noi am vrea sa ne intoarcem la origini, dar ...am distru-s originile, cu sau fara voia noastra.
Ok, azi esti deprimata si deprimanta. Vrei sa ne strici tuturor sperantele. O sa vii tu la ai mei pe prispa, sa iei aer curat si sa te joci cu latosul (nu stiu inca numele).Auzi, si poate ii faci tu lu' mama nepotii aia pe care ii tot asteapta :)
Dupa noua luni si inca cateva nu stiu sigur cate, ne vedem pe prispa !!!!!!!!!
Asta este, tu ai lansat invitatzia !!!!!
Doamne ajuta!
Trimiteți un comentariu