Robocop

Gata. Nu mai avem scapare. Suntem inconjurati de masinarii. De cand ne dam jos din pat pana ne urcam la loc, avem de-a face cu tehnica moderna.

Dimineata nu mai suna ceasul, ala cu cifrele cat casa, "taaarrrrr, taaarrrrrr". Nu, acuma suna telefonul mobil, ala cu camera de nu stiu cati pixeli, cu internet, cu reportofon, cu nu mai stiu ce dracovenie, inventata pentru nu stiu cine, ca oricum doar 2% folosesc toate optiunile unui telefon mobil. Asa ca, dimineata ne trezeste 50 Cent sau Pavarotti sau mai stiu eu ce vip. Si, daca tot ajunseram la capitolul sunatori de telefoane, nu ma pot abtine sa nu comentez nitel referitor la Stapane, stapane, prostu' insista sau la Buzele tale, doua petale. Mergi ca omu', muncitor de rand, in metrou. Incepe incetut: hello, hello. Din ce in ce mai tare. Pana te asurzeste. Toti ne uitam rugator sa raspunda cineva. Asta nu-i nimic. Da' cand incepe maneaua. Da' nu maneaua aia spalata. Nuuu, maneaua aia nespalata, nepieptanata. Si urlaaaaa. Si posesorul telefonului nu raspunde, ca lui ii place maneaua lui si mai vrea sa o mai asculte o data. Si inca. Si inca. Pana nervii nostri cedeaza.

Ok, ne trezim, mergem la bucatarie, apasam butonu' si facem cafeaua. Intre timp, apasam butonu' sa ne spalam pe dinti. Mai apasam un butonel, porneste apa, inca un butonel si se si incalzeste. Spalati, imbracati, mai apasam un buton si ne imparfumam. Gata, plecam la munci. Inca un buton, deschidem masina. Chiar daca e personala sau e mijloc de transport in comun. Tot printr-un buton se deschide si una si ailalta. In metrou, alt buton si viata noastra e plina de cantec. Buun. Ajungem la job. Aici inca un butonas, se deschide pc-ul. Incepe clickul. Click pe ici, click pe colo, facem proiecte, respectam deadline-uri. Mergem sa luam a doua cafea. Buton, banut, cafea. La pranz luam telefonul. 072 si inca mai cateva si facem comanda la mancare. Vine mancarea la scara. Bagam la microvele, rotim un buton si gata si mancarica. Dupa masa, iar click click. Si uite asa se termina ziua.

Acasa, din nou. Facem curat. Alt butonas la aspirator. Sa spalam si niste rufe. Bagam rufele, invartim butoanele, stabilim programul, temperatura, apasam butonul si peste doua ore le scoatem gata curate. In astea doua ore sa punem si de mancare. La cuptorul nostru electric, de stam cinci ani pana porneste. Pana se face mancarea, sa facem o baita. Din aia cu bulbuci. Alt buton. Gata, bulbucii pornira. Facem si un pic de masaj. Ne uscam pletele. Cu un alt buton scapam de apa din podoaba capilara. Si daca tot veni vorba de plete, si de pletele de pe picioare scapam tot printr-un buton.

Offf, suntem condusi de butoane. Si ne mai miram cum ajungem sa vorbim cu diversele obiecte. Pai cu cine sa vorbim daca peste tot sunt numa' masinarii? Si devenim nebuni si comozi. Ca nici floricele nu ne mai facem clasic, in ceaun, ni le facem tot la microvele. Paine nu mai facem noi. E o masinarie care face paine. Carnea nu o mai tocam dand la manivela, o toaca masina electrica. Nu mai batem albusurile cu telul, le bate mixerul. Nu mai taiem noi muraturile pentru salata de beof, le taie robotul. De rufe mai zisei, imi aduc aminte de saraca mama care limpezea rufele in apa rece si spala cate zece ani. Bunica-mea nu mai face paine in tast, o face in cuptorul electric. Puii nu mai ies clociti de closca, ies clociti de clocitoare.

In fine, cu tehnica nu ne punem. Mergem inainte. Ne adaptam. Invatam sa fim si comozi, daca trebuie. Ne invartim in lumea butonului. Suntem la o mana de buton si suntem la mana butonului. Vorba lu' Esca: Doamne fereste, sa se buseasca butonu'!