Publicitate

De cand cu revolutia din 1989, de cand cu democratia asta de ne-a lovit in moalele capului, de cand cu capitalismul lu' peste prajit si cu societatea asta de consum, am innebunit cu totii. Am devenit devoratori de publicitate. Facultatile de PR sunt cele mai cautate, acolo inghesuindu-se toti copilasii tarii, fara sa se intrebe daca intr-adevar mai e nevoie de ei pe piata. Cei mai smecheri specialisti de pe piata sunt cei care lucreaza in Publicitate. Oameni creativi si creatori. Mai mult decat bine platiti pentru ideile lor geniale. Sau mai putin geniale. Idei sa fie.

Cand eram mai copila, ma enervau la culme toate reclamele care il intrerupeau pe Black Beauty tocmai cand sa sara peste nu stiu ce baltoaca sau pe Dr. Quinn in plina operatie pe creier. Cred ca ma enervau mai rau decat stirile. Ceea ce era destul de greu. Ce sa faci? Copil de tarani. Ce sa stiu eu ce e aia creativitate? Pe mine ma interesa doar sa vad finalul filmului. Nu ma interesa nici cati bani scoteau televiziunile din publicitate, nici ca era o piata virgina, ce reprezenta o adevarata mina de aur.

Sa revenim la zilele noastre. Cred ca recunoastem cu totii puterea pe care o are televiziunea asupra noastra, a tuturor. Ne face sa ne schimbam modul de a ne imbraca, felul in care ne exprimam, pana si felul in care mancam. Si ne trage de urechi si ne judeca. Si prin publicitate. La orice ora din zi si din noapte suntem educati sa mancam sanatos (chips-uri), sa mancam mult ca oricum exista un medicament care ne usureaza digestia. Exista mai nou si medicamente, din alea de ni le prezinta cu 100 de cuvinte pe minut, care ne ajuta sa ajustam silueta usor incercata de atatea bunatati. Piersic musca dintr-o fata cu fata de prajitura, Mutu baga pepsi la greu, Nea' Macelaru ala ne invata ca muschiu' tiganesc nu merge cu nu stiu ce, in schimb carnatii de casa merg dimineata, la micul dejun, Lucescu junior incearca sa o pacaleasca pe nevasta-sa ca e priceput la bucatarie si pe noi ca gustul porcariei lui de desert este acelasi cu al budincii facute de mama. Sa ne mai miram ca devenim o tara de obezi. Cum sa educam noua generatie cand seara filmul e intrerupt de reclame la diverse dulciuri. Iar combinatia de vedeta de fotbal+porcarii sau dulciuri este fatala.

Trecem peste astea la mancare. Ajungem la detergenti si produse de curatat mizeriile (din bucatariile acelea, unde singurul obiect folosit este cuptorul cu microunde). Exista, asadar, dero si super dero. Super dero asta e mai smecher. S-a cuplat cu un balsam. Si au pus-o de-o relatie pe termen lung. Destul de banoasa. Da' sa stiti ca nu se iubesc. E facatura. Doar pentru marketing. Exista si eroi pozitivi, dar in acelasi timp rai. Rup tot. Omoara tot. Tot ce cunosc. Microbi, adica. Eu nu prea cred nici in lupta asta. Eu cred ca ei pe la spate isi dau mana. Si se lupta decat la televizor, in reclama. Si cred ca microbu' ala de fuge ca disperatu' primeste si el ceva banuti pentru ca se lasa ucis asa, fara demnitate. Si dupa reclama, eu cred ca Raid-ul si cu gandacii ies la o bere ca baietii. Chiar la un meci din ala de-al lor. Poate au si ei campionat. Poate au si ei ciobanul lor. Off, cata violenta pe ecran si cata intelegere si armonie in viata reala!

Ce mai avem? Pai mai avem reclame la telefonia mobila. Cu telefoane aproape de pomana, cu mii de minute incluse. Adica tot de pomana. Si cu idei pe cat de ingenioase, uneori pe atat de stupide. Va mai amintiti de Ghiuri Pascu si de Maria? Si de pietricica? Acu' o avem pe aia cu "Vrei sa stam diseara pe intuneric". Pe cat e concurenta mai mare, pe atat e piata mai variata. Piata de reclame. Si, cum ziceam si mai sus, eu sunt sigura ca si generatia emo si ceilalti ies la un suc dupa. Sau la un pahar de sange. Sau ce mai beau copiii astia suparati.

Avem reclame pana si la algocalmin. Cu nenea ala de intra in geam. De bolnav ce e. Avem reclame anti fumat. Cu nenea ala pe care il ia vantu' pe sus. De fraier. Ca iese la fumat pe o asemenea vreme. Pe un asemenea uragan. Avem reclame la masini. Pai da, numa' din cauza reclamelor e traficul asta din Bucuresti infect. Ca toata lumea ia masini si vrea sa vada masinile facand ceea ce fac ele in reclame. Avem reclame pana si la lipiciul ala pentru placa. Placa aia de si cu dinti. De o are si bunica-miu. Ca sa poata mesteca. Si mai avem si la cosmeticale, care ne fac pielea delicioasa. Ce face, ma? Cine stabileste ca pielea mea e delicioasa? Fun bucatar, poate. Si mai sunt si alea la parfumuri. Cum care? Alea la parfumuri de la fac pe femei sa sara pe barbati. Peste tot. Dar mai ales in lift. Eu cred ca nu e parfumul, cred ca e femeia obsedata.

Ce ne mai invaluie cu dulciuri fara zahar, cartofi fara calorii, medicamente miraculoase, detergenti ucigasi. Ce ne mai intrerup si acum televiziunile programele preferate, umplutoare de timp liber sau timp mort. Si ce ne mai prostim. Si cum mai ajungem sa dam replici din reclame idioate. Mai curat, mai uscat, senzatia protectiei. Londra. 15 grade. Coafura rezista. Paris, ploaie torentiala. Coafura intacta. Yeah, right, si marmota invelea ciocolata. Eee, hai ca deja nu mai pot! Sa intre Publicitatea.