Buuun. A venit. "Gata. S-a terminat cu joaca. Sa uiti ca m-ai iubit. Intre noi totul s-a sfarsit." Astea erau niste versuri dintr-o tampenie de melodie. Anyway, chiar a venit. E frumos, destept, puternic, curajos, infipt. E el, regele. Leul. Achizitia mea si a sora-mii, care o sa ne manance banii, nervii, viata. Troneaza, incepand de sambata, 20.09.2008, ziua Bucurestiului, in parcarea din fata blocului. Cuminte, mandru, trufas. I se mai ridica din cand in cand coama. In rest, conduce. Micut, da' nu foarte, un gri petrol metalizat, un 207 sport. Acum e in perioada de acomodare cu noul culcus. Mai plange uneori, cred ca stie saracutu' ce-l asteapta. Sau poate ii dau dintii si nu poate sa doarma. Imi vine sa ma duc langa el si sa il iau in brate, sa-l linistesc.
Am avut deja prima interrelationare. O exista cuvantul asta? In fine. Ne-am cunoscut in intimitate. Am intrat usor usor. L-am mangaiat usor pe bord, sa nu il sperii. L-am privit in ochi si i-am urat bun venit. Nu am ajuns inca la stadiul declaratiilor serioase. Inca tatonam teritoriul. Am fost amandoi dezamagiti, asa ca o luam usor. Basca eu sunt la inceput, el este ceva mai experimentat. Am trecut cu bine de prima intalnire. Asta-i cea mai grea. Sora-mea zice ca nu m-a placut. Ca dupa ce am intrat eu in el, a inceput sa planga in fiecare noapte. Sper sa nu fie asta.
Si fiindca mie mi-a facut o impresie buna, m-am hotarat sa-l invit in afara Bucurestiului, la o plimbare. Cum eu sunt o tanara domnisoara pura si inocenta, la aceasta intalnire am fost insotita si de parinti. Ambii parinti. Profesionisti, cu multa exeperienta. Ambii dornici sa ii vada performantele. Prima data l-am dus la masa, sa-l alimentam, sa nu ne trezim cand ne-o fi lumea mai draga ca lui ii chioraie matele, se supara si nu mai vrea sa mearga. A fost cuminte. L-a ascultat pe tata intru totul. Pe autostrada a venit randul meu. Primul contact. E cuminte, asculta. Rezista cu stoicism smucelilor mele de incepatoare stangace. Trecuram usor usor prin toate vitezele. Ne luaram amandoi injuraturi pentru ca inca nu stim sa luam curbele cum trebuie. Asta e, o sa invatam. Important e ca exista chimie.
Acuma, sa va povestesc cum a fost cu ai mei. Nota bene: amandoi sunt soferi, cu destula experienta. Plecam. Bag cheia in contact, semnalizez, plec. Raman pe banda de urgenta. Tata: "pai, hai, baga-te si tu pe o banda". Eu: "nu pot, ca vin masini". Tata: "asa asa, si noi ce suntem, caruta? Taci si baga-te pe banda intai ca pe banda de urgenta nu avem voie sa mergem. Vrei sa apara politia si sa iti ia deja permisul?" Eu execut. Din spate se apropiau vertiginos masini. Multe. Din ce in ce mai mari. Eu cu a doua. Tata: "hai baga si tu a treia". Zic "ok". Ma gandesc: "ce trebuie sa fac? aha, calc ambreiajul si bag a treia". Tata: "haaaaai, ca pana bagi tu a treia, vine iarna". "Stai, omule, ai rabdare". Zice: "hai cu a patra ca te depasira toti prostii". Cuuum, a patra? Pai deja avem 50 la ora, deja zburam. Mama: "hai, fetita mamei, ca-i pacat de masina". Biiine, fie, a patra. Uau, 70. Deja sunt la limita legalitatii. Tata: "hai si cu a cincea, ca mergi bine". Ma uit chioras la el si ii zic: "eu mai vreau sa traiesc, totusi". Mai vrusei sa traiesc pana ma depasii o Dacie. Papuc. De pe vremea lu' ceasca', de am crezut ca se dezmembreaza cand m-a depasit. Eeee, pai ce, eu sunt mai proasta? A cincea, 90. Tata: "eu as mai vrea totusi sa traiesc". Mama: "asa asa, acu' stam de vorba". Hai ca devenise deja interesant. Plictisitor, la un moment dat. Autostrada, linie dreapta. Tata: "hai prin localitate". Eu: "hai mai bine nu". Nu am avut scapare. In localitate "atentie la pietoni, lasa viteza ca eu nu-ti platesc amenda. Frana, baga a patra din a cincea. Nuuuu, aia e a doua. Asa, acu' baga a treia. Uita-te la sosea, nu la maneta, ca ma bagi in sant. Undeeee te duci? Stai langa axul drumului!" Eu: "nu pot, ca n-am loc, ma agata astia de vin pe contrasens". Tata: "te agata un drac, stai langa ax ca daca nu ii agati tu cu oglinda pe biciclistii aia, sau pe pietoni". Mama: "nu mai tipa la fata, ca merge bine. Asa, fetita mamei, nu te lua dupa el. Asa, vezi ca vine curba, franeaza usor, acu' calc-o, ajut-o, nu auzi ca iti cere motorul? Vezi, ca iar te duci in dreapta, ne scoti de pe sosea. Asaaa, uite 200 de metri mersesi foarte bine." Tata: "asa, acuma sa pui frana ca sa facem stanga". Eu pun frana peste 100 de metri. Tata furibund: "bai, frate, eu cand iti zic frana, tu pui frana imediat, nu peste cinci ani". Bine, bine, am inteles. Intram pe camp. Imi zice "sa opresti si tu sa vedem nu stiu ce". Eu pun frana. Da' frana, frate, de era sa ii lipesc de parbriz. S-a lasat cu ras ca asa imi spusese el, sa il lipesc de parbriz cand zice el frana.
Concluzii: conduc ca o cizma, desi mama ma incurajeaza. Leutul cred ca si-a blestemat zilele. Am condus 100 de km. Mai mult de 200 de metri nu merg drept. La schimbat vitezele, ma uit la maneta si ma indrept vertiginos spre pomii de pe marginea soselei. Imi place mai mult pe dreapta, adica sa agat biciclisti, decat pe stanga ca sa fiu agatata. De oglinda retrovizoare imi aducea tata aminte. Am o problema cu frana. Mi-e frica sa depasesc pana si carutele. Tata cred ca nu se mai urca cu mine in masina niciodata. Nu sunt Schumi. Sunt blonda. Sunt mai proasta decat instalatorii care stiu sa conduca. Da' ma fac eu mare. Vedeti voi!
Pentru Leutul gri petrol metalizat, dintr-o parcare din Intrarea Badeni: iarta-ma! Promit sa invat si sa nu te mai chinui! Si o sa te duc si la spalat, iarta-ma ca te-am prafuit! Iarta-ma de pe acum si pentru datile cand voi pleca fara sa trag frana de mana, fara sa sting farurile, pentru si daca (desi sper sa nu) nu voi fi in stare sa iti feresc mustatile de alte javre de masini! Am ajuns sa vorbesc cu masina. Doamne, fereste-ne tu pe noi!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu