luni, 8 septembrie 2008

Aurul din cerb

Zilele trecute s-a desfasurat cu surle si trambite, nu chiar asa puternice, festivalul de la Brasov. Mie festivalul asta imi aminteste de San Remo. Ce ne mai uitam pe vremea lu' Ceasca' si imediat dupa pe Raiuno. O sa va intrebati ce-mi veni si cu Cerbu' asta. Ei bine, in prima seara i-am vazut pe scena pe toti cei care au participat de-a lungul vremii, reprezentand - cu mai mult sau cu mai putin spor - tarisoara noastra mult iubita. Pe langa astia vechi, care mai de care mai fumati si mai infumurati, i-am vazut pe cei de la Iris, intr-o prestatie de zile mari. Mi-am adus aminte de muzica si m-am gandit sa dezvolt nitelus subiectul.

In fiecare perioada a vietii am fost marcata de anumite muzici. Copil fiind, eram fascinata de Mihai Constantinescu. Stiu. Tist. Dar eram copil. Asa ca se scuza. Cand incepui eu sa intru in adolescenta, adica in vremea cand incepu sa creasca parul pe picioare, devenii fascinata de Angela Similea si Catalin Crisan. Ohooo, ce mai cantam "Sa mori de dragoste ranita" si sufeream ca un caine, pentru ca asa mi se parea ca trebuie, nu pentru ca as fi avut vreo suferinta pe bune. Si Catalin Crisan.... L-am iubit pe Catalin Crisan. Nu mai stiu exact daca pe el l-am iubit inaintea lui Michael Jackson sau dupa. Anyway, cum zisei mai devreme, a urmat perioada michaeljacksoniana. Stiu. Again trist. Si again adevarat. Din fericire, nu mai eram copil, asa ca pentru dumnealui nu as fi prezentat interes. Slava Cerului!

In perioada "prietena de politehnist" ascultam house. Da' house serios, nu asaaa doar de dragul lui ATB. Tot muzica house m-a scos si din perioada post prietena de politehnist. Muzica house nu se asculta asaaa, fistecum. Se asculta cu boxele urland, ca sa nu te mai auzi gandind, sa nu mai auzi cum plange sufletul. Sa iti patrunda in oase, in minte, in simtiri. Eheee, ce vremuri. Mai pune-ma acum sa ascult basul urland. Da' ce-am innebunit? Acu' imi vine rau daca urla muzica si simt basul in stomac. Varsta, dragii babei...

Pe urma, a venit perioada de maturitate adolescentina. Adica, ceva de genul nici suficient de matura, da' nici adolescenta. Sa o numim perioada de asezare. Aici l-am iubit pe Tudor Gheorghe. De fapt, am iubit cum canta, ca el, dincolo ca e mos, mi se pare ca e plin de prejudecati referitoare la astia tineri. Ohoo, si ce mai triluia Tudor Gheorghe despre primavara, vara si celelalte anotimpuri, despre iubiri, despre natura si despre mai multe in genere. In aceeasi perioada putem introduce si muzica asta cantata in limba telenovelelor. Pai stiti voi, dragii mosului, cate melodii, cati giga de Julio Iglesias troneaza in calculatorelul meu? Stiti voi oare cum e sa asculti muzica si sa plangi, de multe ori fara sa fii atent la versuri? Stiti voi oare cum se ridica parul pe maini cand dezbate Iglesias senior despre amor? Tot la capitolul "muzica de taiat venele" ar intra cu brio si Ana Gabriel. Numa' ca la ea sunt intr-adevar versurile. Melodiile si vocea mai putin.

Toate aceste perioade au fost presarate, pe ici pe colo, cu populare de la olteni, gen toate Mariile posibile (Dragomiroiu, Ciobanu, Lataretu), cu populare de la Mexic sau Spania sau Cuba (asta cand mergeam la dansuri), cu Strauss (tot la dansuri). Aaaa, si Gipsy Kings. Ii uitasem. Din cand in cand, isi fac loc in playlist-ul meu. Si canta din chitarile alea ale lor, de se sperie vecina de la parter de atata durere din glasciorul lor.

Acusi e o perioada fara muzica. Nu pot asculta muzica. Mai scapa din cand in cand Iris. Numa' ca si Iris si Directia 5 au cam acelasi efect si nu pot sa-i ascult prea mult timp, ca imi induc o stare de plangacioasa. Insa, abia astept masinuta, sa imi fac curaj si sa plec cu ea in weekenduri pe cararile patriei, sa urle Julio asa cum a vrut el in tot acest timp si nu i-au permis boxele mele de acasa. Abia astept sa vad ce imi rezerva urmatoarea perioada, muzicaliceste vorbind, abia astept sa pot asculta din nou muzica, sa ma intorc din cand in cand la "Vorbeste marea", la duetele Monicai Anghel cu Stefan Iordache, la Albano si Romina Power, la Toto Cutugno.

Niciun comentariu: